Decadenta – un cuvant nu doar ambiguu

Decadence was once  a word that lived in the depths,under the pressure of extreme consciousness.Now it exists in the thin air of the pretence of extremity,a device for the imitation of spiritual or moral concern,or for mocking them.” (Richard Gilman,”Decadence.The Strange Life of an Epithet’)

Afirmatia lui Gilman e certificata macar prin rezultatele unui search pe google pornind de la cuvantul ‘decadenta”.Schimbarea sensului,trecerea de la valoarea de efigie a unei crize spirituale rezolvate estetic(acutizate in Franta ,la sfarsitul secolului al XIX-lea) la cea de subversiune sora cu kitsch-ul si imoralitatea semnaleaza o mutatie la nivelul mentalitatilor.Cuvantul,pierdut intr-o sfera minora(a sexualitatii dar si a placerii in general) a avut de la inceput o aura elitista dar si o manifestare,cel putin la nivel literar,umbrita de naturalism si simbolism.

Timpul,cel care prin ireversibilitatea lui,creeaza nostalgii idealizand chipuri si lucruri,a lasat in acceptiunea curenta a termenului doar locurile comune,elementele usor asimilabile,spectaculosul.Decadenta inseamna si toate acestea,dar daca s-ar limita la ele n-ar fi decat un teribilism adolescentin,or ea evoca o claustrare lucida,programatica,rafinata …

Anunțuri