Viermele şi trecătorul anonim

Lascaris, avocat notoriu şi proaspăt dottore (Să ne trăieşti!), îmi arată părinteşte că mi-am ascuţit prea tare condeiul asupra neajutoraţilor autori de doctorate ca-să-fie. Las cu regret  stilistica de-o parte, ca să-i explic cum stau lucrurile.

Imi asum faptul că…

– demontarea, comentariul sarcastic, nemulţumirea permanentă devin semnul unei impotenţe intelectuale, ce se scurge în răutăţi jenante prin repetiţie…;

– distrugând aproape tot fără construcţii compensative cazi în teribilism ieftin, în manierism juvenil şi evident în RATARE;

…dar asta nu înseamna că…

– trebuie să accept compromisurile publice ale altora cu blândeţe supusă, fiindcă şi-au asumat discursuri căldicele în scopuri răzbătătoare;

– ar fi cazul să pierdem raportarea la nişte standarde utopice (dar definitorii pentru progresul nostru), doar pentru că e uman să ne bazăm pe locuri comune ca să obţinem a nu ştiu câta patalama ca să ne îmblânzim complexele de copii neiubiţi/ignoraţi/ urâţi etc.

Zilele astea sunt un vierme scăldat în praf înecăcios, storcoşit de trecătorul anonim şi tot ce am este resentimentul. Regret că nu pot fi asemenea acelui trecător, pentru că mă subminează firea-mi netoată şi perfecţionismul maladiv ce taie toate punţile către lumea pinguinilor alfabetizaţi, preferând să-şi asume caznele prostiei omeneşti.

 Ai priceput, Lascaris?

Goliciunea printre cărţi

O evă cu un aer senzual-şăgalnic, cocoţată metodic pe scările de acces la rafturile librăriei,  stârnind din mijlocul cărţilor, plăcute bulversări ale simţurilor (majoritar masculine)…”Cum este posibilă această trivializare a relaţiei diafane, noncarnale dintre carte şi cititor?” se revoltă cei care au făcut o substituire a activităţii erotice cu lectura compensatoare, declarându-se „spiritualizaţi” din proprie voinţă, forţaţi de fapt de împrejurări să-şi uite trupul în debaraua cu produse de igienizat locuinţa.
„Tipa arată mişto!” pot spune cei care nu zăresc volumele din fundal, trăindu-şi emoţia estetică într-un mod unilateral, dar autentic.”La cum arată, fata asta mai şi citeşte?” se întreabă cei hrăniţi cu stereotipuri, bun-simţ cu valabilitate medie şi oarece frustrări previzibile.”Ce locaţie cool pentru nişte fotografii nud !” ar spune pasionaţii de pictoriale, artă vizuală, aşezatul borcanelor în dulap etc.”Bună strategie publicitară a librăriilor D.!”, ar observa cei din branşa comercianţilor” sau „Tipa asta vrea să-si promoveze o imagine de sexy-clever-misterious-… woman” ar considera consumatorii şi creatorii de tipologie feminină intens mediatizată.  
Interesant e faptul că nimfa se plasează cu o înduioşătoare decenţă pe fundalul unor cărţi cu accesibilitate pronunţată ( librăriile D. nici nu au statutul unor sanctuare păstrătoare de tezaur ezoteric) şi acela că, magic descinsă în zona jucăriilor, ea îşi voalează splendorile imposibil de tăgăduit, în fineţuri vestimentare, ruşinată parcă de trezitele ecouri ale copilăriei sau ale maternităţii viitoare. În rest, goliciunea printre cărţi nu poate fi decât benefică resuscitării atenţiei deturnate, a simţurilor adormite, a dorinţelor de armonie elevato-trupească, a întreţinerii de relaţii intime cu Valorile Culturii, abandonate altfel unor perversiuni discursive rar finalizate orgasmatic.

Leapşa cu nostalgii

Leapşa primită de la Dragoş mă proiectează către începuturile mele în ale studiului, acompaniate de toate stângăciile cunoscute. Cum se doreşte o însemnare cât mai personală a întâlnirii cu opera lui Mihail Sebastian, ofer aici (doar pentru câteva zile, căci nu au ce căuta hârtiuţele acestea pe blog) câteva pagini cu notiţele făcute în 1996 (anul apariţiei Jurnalului lui Sebastian la editura Humanitas), în scopul scrierii unei prezentări ce urma a fi evaluată. Influenţa evidentă în ordonarea datelor vine din partea lui Mircea Mihăieş (ironia sorţii, v. textul de mai jos ! ), al cărui eseu « Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea » mă impresionase pentru că reunea două teme de interes pentru mine pe atunci ( mai am o mulţime de extrase din reviste, dar iar nu îşi au locul aici).

Monolog

… nu ştia profesorul sastisit când mi-a solicitat un interviu imaginar că fără jenă eu o să produc Unicul interviu al lui Mateiu I. Caragiale, acordat obscurului jurnalist Radu ***şi transcris la asfintit de fiica acestuia iertare mateinilor si că aruncându-l la coş m-a sunat proprietarul pubelei şi m-a intrebat dacă e real am căzut în jocurile epigonice detestate cu toată ironia mă enervez cu un user-friendly guide al lui Tyson care împachetează teoria literară în hârtie colorată cu motive geometrice sub pretextul şansei tuturor la manipulări discursive şi cu motivaţia înduioşătoare şi naivă că theory can help us learn to see ourselves and our world in valuable new ways sau cu axiomatice reflecţii ale pedagogului de ceară the more we experience in life, the more we are capable of experiencing in literature liniştea revine din două direcţii articolul lui Fish şi roaba cu pdf-uri de la unicorn…

Jucăreaua

Se pare că jucăreaua numită leapşa, odată pusă in mişcare, funcţionează cu de la sine putere.Zaza are din nou un amestec aici, întorcând cu graţie cheiţa : cuvinte preferate.
Cum n-am mai întocmit o artă poetică din adolescenţă ( când emiteam poezii programatice cu titluri de genul “Nerostire” – luptă cu limbajul în toată regula ) ,dar nici nu pot lua problema cuvintelor în uşor, voi proceda astfel :
a) automatisme, obsesii lingvistice, sinestezii de-a dreptul : anacronic, desuet, vetust, stirpe,subveriv,estetic (observ boala fricativei surde « s » ) ;
b) cuvinte ce iradiază sensuri doar in context : « Şi ne topeam în purpura asfinţitului… »(se subînţelege astfel citarea intregului text ) ; « I am terrified by this dark thing / That sleeps in me; /All day I feel its soft,feathery turnings,its malignity.”(Sylvia Plath, Elm ) ; “ Père Ubu : Merdre! “(Alfred Jarry, Ubu Roi );
c) invenţii personale nereproductibile (uz intern,afectuoase şi injurioase).

Sa mai glasuiasca cine doreste, eu sugerez mulliganoglu, pentru ca http://yistamate.wordpress.com/2008/09/30/ce-sunt-norii/.

Printisorul de stirpe daneza

Primind o leapsa de la Zaza cu Interior With Young Man Reading ( 1898) al lui Vilhelm Hammershøi, ma supun invitatiei de a ghici ce se afla scris pe coperta acelei carti aspru mangaiate de protagonist.

Intre lumini si umbre,sufletul printisorului de stirpe daneza adasta in romantica dualitate a trairilor .Tinuta sobra contrasteaza cu barbarismul adolescentin al chipului, austeritatea camerei cu nuditatea denotata de cadre. Cum Freud incepe sa publice la sfarsitul secolului al XIX-lea, e greu de crezut ca printisorul nostru ii putea citi textele, dar fara indoiala ii presimte conflictele si refularile.Trupurile din cadre evoca un erotism spiritualizat, prin lipsa carnatiei induse de culoare,dar sugereaza chiar si asa dorinta de eliberare dionisiaca.

Citind in picioare ( desi apare un scaun care prin pozitie l-ar fi orientat catre contemplarea nelinistita a trupurilor) , printisorul alege retragerea langa fereastra, poate intr-o asteptare infrigurata, temperata de lectura.Ce ar putea sa citeasca? Versuri ale vreunui romantic minor,memorate spre obtinerea desfatarii cu gratiile celei asteptate? Poate aforismele lui Schopenhauer, „Suferintele tanarului Werther” a lui Goethe sau „Julie si noua Heloisa” a lui Rousseau…Nu prea il vad citind premergatori ai decadentismului ca Baudelaire, Poe sau Gautier, nu are morga si nici „paradisul artificial” in care sa se desfasoare.

Placeri,amoruri si repulsii

Ma hotarasem sa nu spun nimic despre mine pe acest blog, in mod direct, cu trivialitatile inerente, ci doar implicit, prin textele scrise.Dar uite ca am primit o leapsa de la anda grarup, joc serios de-a confesiunea, pe care nu pot sa nu il onorez.

Practic dramatizarile , dar imi repugna patetismul.

Imi  place flirtul , dar nu si infidelitatea.

Mai degraba zambetul, decat un hohot.

Renunt la parfumurile primavaratice,adolescentine pentru claviatura orientala.

Recitesc Mateiu si afinii (Huysmans,Michel de Ghelderode …) ,dar ocolesc sfatosii ( Sadoveanu, Slavici …) si obiectivii (exceptie :Flaubert).

Ii  iubesc pe misoginii,mizantropii si homosexualii creativi (cate un exemplu : Montherlant, Nietzsche ,O.Wilde).

Locuiesc ocazional in cosmelii cu farmec, ruine nevizitate, castele (fara kitsch somptuos), dar urasc vilele care se construiesc in orasul meu.

Ader la confortul  dezordinii creatoare si  ma manifest dispretuitor  in raport cu burgheza castitate, duhul blandetii si autorii prolifici.

Port masca politetii,dar o transform in condescendenta in fata autoritatii atinse de imbecilitate sau de supraestimare.

Imi place sinteza detaliilor, dar urasc uniformizarea , locurile comune si etichetarile.

Ma dau in vant dupa analize la sange, discutii taioase, polemici, dar refuz replicile jignitoare si balaceala in haznaua lingvistica.

Imi plac dulciurile , picanteriile culinare, vinul de Porto si uneori ginul tonic, dar nu pot suferi in apropiere pasaretul pe varza, laptele simplu, legumele fierte.

Imi plac hainele care urmaresc linia corpului si emana eleganta vetusta ,deci condamn zgomotos bulinele,dungile, imprimeurile multicolore.

Ma opresc cu dezvaluirile si arunc leapsa in ograda  lui lascaris si in cea a lui mulliganoglu ,sa se descurce cum or putea.