Viermele şi trecătorul anonim

Lascaris, avocat notoriu şi proaspăt dottore (Să ne trăieşti!), îmi arată părinteşte că mi-am ascuţit prea tare condeiul asupra neajutoraţilor autori de doctorate ca-să-fie. Las cu regret  stilistica de-o parte, ca să-i explic cum stau lucrurile.

Imi asum faptul că…

– demontarea, comentariul sarcastic, nemulţumirea permanentă devin semnul unei impotenţe intelectuale, ce se scurge în răutăţi jenante prin repetiţie…;

– distrugând aproape tot fără construcţii compensative cazi în teribilism ieftin, în manierism juvenil şi evident în RATARE;

…dar asta nu înseamna că…

– trebuie să accept compromisurile publice ale altora cu blândeţe supusă, fiindcă şi-au asumat discursuri căldicele în scopuri răzbătătoare;

– ar fi cazul să pierdem raportarea la nişte standarde utopice (dar definitorii pentru progresul nostru), doar pentru că e uman să ne bazăm pe locuri comune ca să obţinem a nu ştiu câta patalama ca să ne îmblânzim complexele de copii neiubiţi/ignoraţi/ urâţi etc.

Zilele astea sunt un vierme scăldat în praf înecăcios, storcoşit de trecătorul anonim şi tot ce am este resentimentul. Regret că nu pot fi asemenea acelui trecător, pentru că mă subminează firea-mi netoată şi perfecţionismul maladiv ce taie toate punţile către lumea pinguinilor alfabetizaţi, preferând să-şi asume caznele prostiei omeneşti.

 Ai priceput, Lascaris?

Anunțuri

2 gânduri despre „Viermele şi trecătorul anonim

  1. Asa cu „dottore” am trecut-o mai in anonimat, caci in zilele noastre este putin rusinos sa ai diploma de doctor (din perspectiva mea).
    Niste incapabili, folosind diverse parghii si mijloace au devenit doctori, fara a citi prea multe carti, directia fiind de la foarte putine spre zero.
    In vara asta, in contextul zvarcolirilor politice, au iesit multe murdarii tinute ascunse prin catastife cu greseli personale bune de invocat la timpul potrivit …
    Asa ca mie mi-a fost jena sa ies la interval si sa ma alatur ilustrei categorii de doctori in stiinte.
    Pe fond. Ai dreptate intr-adevar si eu ma sufoc de indignare si revolta cand vad niste semidocti (dupa caz chiar semianalfabeti, cunosc personal cazuri) care se vantura cu titluri si alte prostioare, ei insisi stiind foarte cm cate parale fac. Imi vine sa le spun in fata cat de mult ii dispretuiesc si cat de prosti ii consider. Pe alocuri am inceput sa o si fac, usurel, usurel. Cand voi capata mai multa greutate o sa ma exprim liber, asa cum o face profesoara mea de doctorat. Parca o si aud spunand „Nu te supara, dar tu esti prost, pentru ca 1…., 2……, 3……… etc.” Sper sa ajung si eu in postura de a ma esxprima liber in felul acesta. Niste colti am inceput firav a-i scoate, sa mai asteptam deci si poate mai cresc.
    Eu vroiam sa spun ca asemenea caldicei care se tarasc si ei in speranta unei vieti usoare nu merita efortul tau.

  2. Ce sa mai…privim din alt unghi: tu, al proaspatului doctor care-si ascute coltii razbunarii pentru ceea ce a indurat ca sa ajunga aici (dorind sa propage la randul lui umilinte de la inaltimea titlului) iar eu, al prostului incapatanat caruia nu-i convine nimic. Exprimarea libera ar trebui sa-ti fie o practica zilnica, dar astfel nu ai mai ajunge unde esti. Vezi, asta nu sunt eu in stare sa sacrific, precum si multe altele din viata-mi, asa ca nu iti face griji pentru taiosenia mea, oricum in propriile vorbe o sa-mi gasesc sfarsitul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s