Despre gol

Golul ce s-a înstăpânit aici nu e reflexul vreunei lentori sau al unei agitaţiuni din spatele scenei Inrăspărului, ci al contagiunii unei bătălii incurabile cu normalitatea, purtată în numele unui suflet pe care sper să-l pot salva parţial de splendoarea propriei făpturi.

Întâmplător (sau pornind de fapt de la încercarea de a aprofunda teoriile receptării ), regăsesc în cartea lui Wolfgang Iser, „Actul lecturii”, conceptualizarea seacă a golului în cadrul interacţiunii text-cititor. Mă întreb dacă acest narcisism al sistematizării ar putea fi vreodată depăşit, dacă figura lectorului poate fi altceva decât rezultatul unui joc cu matriţe refolosite şi rebotezate. Afirmând că golurile doar semnalizează posibilitatea unor asocieri sau combinaţii între anumite segmente ale textului, neavând un conţinut intrinsec, autorul lasă întredeschisă uşa către tărâmul cititorului-detectiv, logician impasibil, curios până la extenuare, imaginativ în limitele posibilului şi ale necesarului. În această împrejmuire imbatabilă, eroarea nu poate fi decât „ocuparea completă a golului cu propriile proiecţii”, când, de fapt, fără acest vinovat mecanism, urmărirea înşiruirii de litere ar fi doar o plictisită exersare a abilităţilor vizuale. 
La polul opus, savurez odorurile de psihanaliză masticată entuziast şi grăbit de Norman Holland care, în „Five Readers Reading” ne oferă experienţa literară în funcţionarea ei concretă, întâmplătoare şi totuşi atent oblăduită de maestrul de ceremonii care-i aşază pe lectori pe scăunele identice. Dacă reacţia pozitivă în raport cu opera este condiţionată de capacitatea cititorului de a găsi în aceasta material care să se potrivească mecanismelor proprii de apărare şi adaptare (temei identitare), putem purcede la realizarea unor recensământuri tematice, urmate de o tipologie autohtonă şi de o serie de comisii responsabile cu valorizări şi măsuri drastice.

Prefer momentan golul neacoperit de elucidări impozante sau umpleri mişeleşti cu moloz, chiar dacă mâine, dând dovadă de o impostură previzibilă,  mă voi alinia interpreţilor nevizitaţi de har ai tăcerii.

Reclame

12 gânduri despre „Despre gol

  1. Nu e vid, ai dreptate, este doar tacere pentru ca bataliile la care ma refer (destul de obscur, dar nu pot altfel deocamdata) sunt silentioase, interminabile si anihilante.Si atunci nu mai conteaza definitia golului , nici teoria literara, nici blogurile, nici propria fiinta.

  2. Aha! Cu alte cuvinte, spui ca te-ai saturat de interpretari si teorii stufoase si seci, insa recunosti ca pana la urma nu poti scapa din acest joc.
    Cred ca „contextele” universitare ne obliga sa facem tot felul de lucruri, aranjamente sa ne exprimam dupa anumite canoane, constrangandu-ne libertatea. Si eu trebuie sa renunt la unele idei (mai degraba cautari, decat convingeri) de dragul finalizarii unor cicluri academice sub bagheta unor maestrii neinduplecati (dar totusi mari maestrii).

  3. Da, lascaris, asa e, un joc din care nu poti scapa si care devine futil in contexte existentiale mai complicate decat metodologiile. „Contextele universitare” trebuie depasite intr-un anumit moment din dezvoltarea intelectuala, altfel exista riscul incremenirii , chiar sub „baghete” onorabile.

  4. pai de aia e ph.d’ul si „defense”. la „defense” si prin teza tre sa demonstrezi ca poti face ceva pe propriile picioare. si nu castele din margele de sticla.

    cel putin asa e in domeniul meu si asta mi-au zis ai mei „mentori”…

    da, dupa lectura tre sa apara o crestere, o schimbare, o ceva. eu ii zic internalizare. cand reusesti sa ti-o expliciti (info, knowledge, pe care ai acumulat-o prin lectura) si poti sa o explici si altora in asa fel incat sa fie inteleasa de oricine (gaussian vorbind), atunci ai „internalizat” acel knowledge.

    my 2 cents…

  5. Am trăit cu impresia că ”dezvoltarea intelectuală” e premisa începerii unor încercări de certificare în ritmul universitar al treptatei găunoşenii. M-am înşelat? Nu cred – îmi spune experienţa. Golul e şi el un soi de plin, doar că greu detectabil, cu vizibilitate tinzând spre zero.

  6. Elfule, cred mai mult in castele decat in demonstrarea oricarei teze/valori semenilor, fiindca zilele acestea „internalizarea” si explicitarea lecturii sunt de o inutilitate periculoasa (tocmai iti citeam ultima postare).

    MB, certificarea e iluzorie, motivatia vine in cazul meu tocmai din sfera unei necesare pozitii opozante, patetica in lipsa de efecte la receptorii aproape absenti.
    Frumoasa definitie a golului, aceste instrumente de detectare ma preocupa…

    Gg, la multi ani si tie!Tot ce iti doresti sa se implineasca in noul an!

  7. si ca sa ma simt bine, vad ca sunt pus in asteptare.
    „all available representatives are busy. please hold!”

    🙂

  8. Of, nu am disparut definitiv, doar ca existenta m-a aruncat intr-o conjunctura imposibila…Nu mai gasesc puterea si motivatia de a scrie aici sau chiar de a le mai cere ceva cartilor, cuvintelor, oamenilor…Cam asta e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s