Stilistice

Tentând la dezalcătuirea stilistică a unor pastişe (mateine, evident) am orbecăit într-un domeniu al insatisfacţiilor profunde, cel al teoriei autodizolvante. Din cartea lui Antoine Compagnon am ales aici capitolul despre stil, fiindcă fuga de locurile comune şi confruntarea cu necesitatea lor mă nelinişteşte constant. 115117

Defectul capital al conceptului de stil e tocmai multipla sa utilizare, asociată ambiguităţii si chiar caracterului contradictoriu. Stilul se deplasează de la individualitate, caracter singular, la categorie, clasă, grup de procedee expresive. Aspectele noţiunii, sintetizate de autor, se referă la stil ca normă, ca ornament, abatere, gen sau tip, simptom. Moştenind conceptul după dispariţia retoricii în secolul al XIX-lea, stilistica a fost astfel supusă criticilor, dar şi resituărilor metodologice. « Contestarea stilului a vizat în principal definirea lui ca alegere conştientă între diverse posibilităţi,  ea fiind de fapt derivată din critica intenţiei »(211). Sinonimia (ca posibilitate de a spune acelaşi lucru în moduri diferite) a fost considerată « suspectă şi iluzorie » în măsura in care separă în mod artificial forma şi fondul, limbajul şi gândirea. De aici, lingvistica şi-a arogat rolul descrierii obiective şi sistematice a textului, departe de plonjările interpretative ale stilisticii, suspectate de Stanley Fish de circularitate (interpretarea impune o descriere prealabilă, iar descrierea implică o interpretare). Însă revirimentul noţiunii pare să ignore fragilitatea acesteia :

« Despre el [stil] se vorbeşte în continuare, iar atunci când îl reducem la unul din cei doi poli ai săi (individual sau colectiv), celălalt apare şi el neîntârziat, ca prin farmec, de pildă la Barthes, în perioada sa timpurie, care, între limbă şi stil, reinventa scriitura, ori la Riffatere, care, tot într-o perioadă timpurie, revaloriza abaterea ca agramaticalitate. Există un caracter manifest al faptelor de stil, pe care îl confirmă chiar pastişele, fie că sunt cele ale lui Proust, Reboux şi Muller, care speculează idiotismele scriitorilor, fie că e vorba de exerciţiile de stil ale lui Queneau, ce recurg la numeroase turnuri sintactice şi variaţii de vocabular, de la registrul academic până la cel argotic »(224).

După Compagnon, cel care rezolvă această aporie este Nelson Goodman, care nu mai consideră esenţială sinonimia exactă şi absolută, ci doar condiţia ca « lucrul care se spune să poată varia într-o manieră nonconcomitentă cu modurile de a spune »(225). De la « există mai multe moduri de a spune acelasi lucru » se trece la « există moduri destul de diferite de a spune aproximativ acelaşi lucru ».
Pentru Compagnon, elementele inevitabile şi insurmontabile ale stilului, care au revenit în prim-plan, sunt reprezentate de variaţia formală pe un conţinut (mai mult sau mai puţin) stabil, ansamblul de trăsături caracteristice unei opere ( care permit identificarea ei şi recunoaşterea autorului), alegerea între mai multe scriituri.
Dar care sunt elementele ce determină această variaţie şi cum poate fi aproximat acest conţinut (în măsura în care dualitatea formă-conţinut supravieţuieste, chiar camuflată) ?
Ansamblul de trăsaturi nu ne întoarce oare la ornamentica textului, la colecţionarea de tropi, expresii idiomatice, rarităţi lexicale ? Unde se situează oare alegerea, în inconştient, în impregnările sociale, în sforţarea conştientă, în contaminarea în raport cu modelele…?

Reclame

15 gânduri despre „Stilistice

  1. nu se poate! chiar recent m-am apucat sa recitesc cartea asta a lui compagnon…

    off topic, de ce nu astepti sa postezi astfel de posturi interesante in toamna, cand pot starni comentarii? acum e vacanta…

  2. Ce coincidenta :)!Poate postezi ceva.

    Pai eu nu prea am vacanta, cat despre „starnirea de comentarii” sunt de obicei in raspar cu tendintele…

  3. cu exigenta care va caracterizeaza, as fi curios cum va pozitionati vizavi (observati k vorbesc cf canonului curent!) de afirmatia mulliganoglului cum k ‘baza crailor de curte veche este suprarealista’?

    o gaselnita importanta de istorie & teorie literara…?

    🙂

  4. incartiruirea lui MC la suprarealisti nu imi pare de tot gratuita. reveriile, controlate sau nu, nu-s putine in Craii… mai sunt unele scene precum cea in care Pirgu arunca icoana sefeului haralambie, gasindu-l vinovat pt. pierderea suferita la poker

  5. LOL
    comme quoi suprarealismu e asa, o reverie…
    pe cind o ‘lucrare’ cu titlul ‘mateiu caragiale & gellu naum’? 🙂

  6. nu e o idee rea (surprinzatoare la cineva care nu l-a citit pe Calinescu- va fi fiind din familia acelor accidente care-si capata justa stralucire in viitorime, in refluxul trendurilor-viituri)

  7. Vai, terminologia e de vina…Iar daca scoatem pe masa manifestele, operele , istoriile literare ne afundam mai serios. Dar nu pot asocia spiritul matein cu suprarealismul, orice as face.
    Pe de alta parte, stiu ca mulliganoglu si-a luat libertatea de a ignora bataliile criticilor si de a citi cum ii place, atitudine perfect justificata.

  8. sigur, orice e justificat – inclusiv a bate cimpii

    @ in raspar: suprarealismul e ceva f codificat, nicio legatura cu mateiu sau ‘craii’; aici nu e vorba dspr ‘bataliile criticilor’, ci dspr ce au intentionat suprarealistii insisi, manifestele lor, etc

    poti face abstractie de toate astea, dar riscul este de a perora – senin – enormitati. in fond, si inocentul parsifal o mai nimerea… ‘accidente’?

    ps in aceasta ‘logica’, primul ‘suprarealist’ ar fi coleridge, care a ‘visat’ (stupefiant) ‘kubla khan’… 🙂

  9. rasfoind aseara critica (compilatia lui B.Cioculescu) {In raspar, editia univers enciclopedic e de negasit- daca ai nevoie de anumite arti, pot scana}, in care Craii… este incadreaza in, aprox., toate curentele, am ajuns la concluzia ca ramane de aratat ca e fracturista. numai ca manifestul contine greseli greu digerabile de genul „fukuiama”, iar scrierile lui bastovoi-baston imi produc greata. cu ajutorul lui d-zeu voi izbandi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s