Despre cărţi, în poncifuri necesare

Alexandru, caligraful pasionat al unei intraductibile „désoeuvrement”, mă invită să răspund chestionarului zăpăcitor de mai jos. Mă grăbesc mai întâi să-i mulţumesc pentru că mi-a împărtăşit din căutările sale bibliografice în sfera criticii genetice,  gest preţios (aşa cum i-am spus) în lumea mea,  care n-a auzit vreodată de generozitatea minţii.
Cum sunt într-o şcolărească elaborare de lucrărele ce trebuie predate pentru o firească evaluare, dar şi de cuvinţele potrivite de înghiţit pentru alţii, există riscul să răspund cam nervos şi în răspăr.

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

Cea mai bună carte e o inexistentă mixtură de ingrediente textuale, furate din câteva lecturi privilegiate de întâmplare.

2. Ai făcut cadou cărţi?

Am oferit cărţi, bazându-mă iniţial pe o superficială, dar generoasă apreciere a preferinţelor primitorilor, ajungând să renunţ la acest obicei (cu o excepţie notabilă, atunci când e vorba de unul din părinţi) pentru că nu generam decât regretul pentru alte minunate cadouri.

3. Care este viitorul literaturii?

E reconfortare, terapeutică, utilitate imediată, basm cu distribuţie variabilă, persuasiune publicitară. Dincoace de carnaval, nostalgici ai esenţelor, bibliofili, frustraţi superiori, experimentalişti şi alţi raliaţi ai unei luminoase subterane îşi vor perpetua,  sper,  căutarea autentică a literarului (acesta e mai degrabă prezentul,  dar chiar nu-mi place să gândesc în termeni de s.f.).  Ştiu că această dualitate e reductivă,  dar fără incizie precisă (şi ascunsă de ochii tribunalului relativiştilor ) mi-e teamă că vom opera un sucombat ( sau o sucombată?!).

4.   În ce limbi ai citit cărţi?

Citesc în limba maternă,  într-o parte din limbile studiate la şcoală şi chiar în limbi de care nu am habar (terminologia zisă ştiinţifică e uneori uşor decriptabilă,  restul e contribuţia lectorului).

5.   Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?

Deseori evit din snobism cărţile celebre ale momentului,  până la momentul când li se mai diluează celebritatea (din fericire,  în adolescenţă,  celebritatea multora o aflam după lectură). Intr-o perioadă zbuciumată, nu m-am putut acomoda cu „Poezie şi adevăr” a lui Goethe sau cu vreun Balzac,  aşa cum mai recent am avut o aversiune pentru romanesc în general, resimţind de la primele rânduri o supărătoare convenţie.  Acum am dat în patima recitirilor şi a descoperirilor infantile.

6. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

Tipul şi calitatea notiţelor variază în functie de carte. Un roman citit la întâmplare, cu bucurii nebănuite, va scăpa de observaţii scrise,  însă altul revăzut sau citit doar din curiozitate vor beneficia de scurte sau extinse notaţii. In zona nonficţionalului, bântuiala frecventă şi selectivă solicită imperios prezenţa creionului.

8.  Cam cîte cărţi ai citit pînă acum?

Am simţit fiorul acestei întrebări adolescentine, exacerbându-l până la disperarea unui stigmat al inculturii pe care îl zăream ori de câte ori dădeam peste o carte necitită. Acum ştiu că pot doar atenta la biblioteca imaginară, cucerind parţial zone pe care le pierd cu timpul şi o iau de la capăt.

Mă opresc momentan, ca să-mi fac lecţiile, dar voi reveni negreşit pentru restul întrebărilor.

Îl poftesc până atunci pe mulliganoglu să iasă din zacere, tacere, iar pe El Desdichado să îşi uite puţin gerontofilia,  pentru a răspunde,  dacă doresc,  la acest chestionar.

Revin, deşi nu am finalizat nimic, documentare insuficentă, şabloane insuportabile.

9. Ce ţară a produs cea mai buna literatură?

Nu mai sunt la modă naţionalismele, aşa că m-aş hazarda să numesc o ţară, dar  nu am preferinţe atât de restrictive. Am trecut prin perioada rusă în liceu, tot atunci a început cea franceză (care va continua până la obştescul meu sfârşit, dar cu omisiuni de genul Bruckner, relaxări de genul Pennac sau degustări repetate ale lui Giraudoux, Michel de Ghelderode, Barbey d’Aurevilly ş.a.) şi cea germană cu H. Hesse ,Thomas Mann, Ernst Jünger parcă), urmând apoi o lărgire treptată de orizont…

10.  Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

Nu ader la teoria „poveştii de adormit copilul”(gândurile de după sunt suprimate astfel în beneficiul unor somnoroase bâiguieli), dar este adevărat că nu îmi rezerv pentru seară tratate sau studii pretenţioase ci mai degrabă simple bucăţele rămase de peste zi. Vremurile când seara începea adevărata existenţă, cea livrescă, au apus, lăsând în urmă alte degradate strategii.

11.   Ce înseamnă cărţile pentru tine?

Răspunsul poate fi egalat cu o cucernică tăcere sau cu o peroraţie dezlânată, din care ar trebui să reiasă savorile, refuzurile şi mistificările.

12. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Am achiziţionat acum ceva ani o istorie a mobilierului care mi s-a părut scumpă în raport cu ciudăţenia nevoii mele de a o achiziţiona, iar de curând o accesibilă (dar „scumpă” într-o altă ordine) ediţie Mateiu I.Caragiale, „Opere” (1936).

13.  Care este cel mai tare final la o carte citită?

Unul printre multe altele : „Când îl ajung flăcările, în sfârşit, râde atât de răsunător, cum n-a mai râs niciodată în viaţa lui”. ( Elias Canetti, „Orbirea”, trad. de Mihai Isbăşescu).

Reclame

44 de gânduri despre „Despre cărţi, în poncifuri necesare

  1. Multumesc pentru raspunsuri. Acum, dupa ce le-am citit, mi-am dat seama ca si mie imi place cel mai mult cartea pe care o consideri cea mai buna dintre cele citite de tine : )

    Iti urez succes la lucrari!

  2. M-am smuls cu greu din geontofilia militans in care ma instalasem si am incercat sa raspund intrebari.
    1. Este extrem de greu sa nominalizez doar una, e dificil de raspuns. Totusi, daca m-as gandi la cartea care a avut un impact esential asupra mea as avea de ales intre Portretul lui Dorian Gray si Meteorii lui Tournier.
    2. Este cadoul traditional pe care-l fac amicilor, dar probabil ca e vorba aici si de un snobism amestecat cu un soi de comoditate.
    3. Nu ma situez de partea celor care trag clopotele literaturii, totusi sunt destul de slab in previziuni (neavand propensiuni mamaomidice) asa ca o sa ma opresc aici.
    4. Nu inteleg cu adevarat decent decat limba romana, mai citesc in franceza si engleza insa foarte rar pentru ca sunt un om extrem de lenes, iar lectura in limbile straine ma cam intrebuinteaza.
    5. Urasc cu patima Conditia Umana (in genere am alergie la Malraux). De asemenea am fost dezamagit foarte de Razboi si pace (pe care de altfel nici nu am dus-o pana la capat).
    6. Doar cand citesc carti de specialitate, cand vine vorba de literatura o fac extrem de rar.
    7. Mult mai putine decat as fi putut, din pacate cred ca doar in jur de 600-700 de titluri.

  3. Pingback: re: despre carti « Y i Stamate

  4. Multumesc, Alexandru, din pacate e si neterminata acea carte, asa ca ne raman un fel de pastise indoielnice :).

  5. Draga Simona, eu m-as tine, dar nu ma lasa alte atributiuni detestabile. Multumesc, succes si tie!

    Multumesc pentru sinceritate El Desdichado; apropo de lene, lista de intrebari e mai lunga, am luat o parte de la Alexandru si tot nu am terminat.

  6. ma intreb pe cine poate interesa raspunsurile OBSCENE ale hulliganoglului… sint un amestec de nevroza staruitoare, nevricale seriale & megalomanie rampanta

  7. Alex.Leo, indeobste mi-a displacut maniera in care mulliganoglu tinea sa te atace acum ceva vreme. De data asta insa comentariul tau este unul patent provocator. Mulliganoglu a fost invitat sa rapunda chiar de Inraspar, ceea ce inseamna ca cel putin o persoana dorea sa asculte parerile acestuia. N-as vrea ca postul tau sa nasca iar o polemica de tipul celei care a condus-o pe Inraspar sa faca o pauza.

  8. pai, inraspar are libertatea sa ma baneze, nu?
    sau sa ‘faca o pauza’, din nou, iarasi…
    dupa cum si eu am libertatea sa consider k ajungerea lepsei de la dragos c – via inraspar – la numitul hulliganoglu este o gafa!

    una binevenita, totusi, pt k ii dezvaluie acestuia ceea ce scriam mai sus 😉

  9. deci tu ai fost ala din cauza caruia inraspar a facut o pauza: <>

    ca tot mi-ai trimis si mie mesaj pe blog, semnat lupul cel rau, de la acelasi IP.

  10. asa, si?

    nu sint raspunzator de deciziile pe care le ia altcineva; in cazul lui inraspar, cred k a recunoscut singura k a suprainterpretat & suprareactionat.

    iar ‘lupul cel rau, da, eu sint; why, r u afraid? 😉

  11. nu. tu esti Alex Leo. lupul cel rau e altul. nu mi-e frica de nimic, stai bland, e bine ca ai recunoscut.

    cu raspunderea, e mai complicat.

    zi dom’ne, vii la oscaruri?

  12. ‘la oscaruri’ – niciodata!
    decit la cannes, venezia, berlin…
    la oscar pina si andreea marin a facut figuratie 🙂

    l.a.-ul nici macar nu-mi place – e un oras-caracatita unde, daca nu conduci o masina, esti mort! (desi tre sa recunosc ca, atunci cind am fost, in 96, am avut masina cu sofer, am stat la ‘the georgian’s’ in santa monica (facing the ocean…), unde tragea si al (capone) si am mincat la ‘gladstone’s (4 fish’)…

    dar faza cea mai tare e cind a venit o cucoana cu barbat-su sa ma ia cu masina la cina in viloiul lor din belair si – pe drum – mi-a aratat o benzinarie si mi-a zis: ‘acolo a scris thomas mann ‘in cautarea timpului pierdut’!’ :)))

  13. c’est ca: une fois que j’ai mordu, je ne lache plus 😉

    ps sa-nteleg k ‘dialogul pasnic’ pe care-l ai cu hulliganoglu are ‘miza ideatica’??
    da-mi voie, in acest caz, sa rid tacut & semnificativ…

  14. imi cer scuze inraspar; voi incerca sa fiu cat mai pasnic se poate.

    als, da, cam asa e LA din pacate, ca un fel de placinta. si ai nevoie de masina, pentru ca orasul a fost in asa fel conceput incat sa nu te descurci decat cu masina.
    inainte aveau Oscarurile vizavi de univ. unde lucru eu, asa ca era chiar peste drum; acum le-au mutat la Kodak Center, care e in Hollywood.
    trebuia sa te duci si pe La Brea, sa mananci un hot dog la Pinkie’s. vizavi e un centru de inchirieri video – f. bine pus la punct. e tinut de niste baieti cu scoala de film in ei. de un stiu asta? acolo mi-am gasit fost studenti care erau la scoala la de film. univ. mea a impus niste cursuri generale. si multi optau pentru un fel de psiho-biologie, un mumbo-jumbo pentru toata lumea. profu’ era nice, nici eu nu le faceam probleme (eu eram TA-ul). mda, si dupa scoala de film George Lucas, ca asa ii zice, unii ajungeau la video-chestii de astea. dar de calitate, truth be said.
    totodata, daca vrei sa vezi the real LA, aia e zona: La Brea-Wilshire-Sunset Blvd.
    e misto zona, orice ai zice. si ai stat in zona misto in Santa Monica, asa ca nu te mai plange:)

    daca vrei, ma duc eu si iti fac recenzie de la fata locului. nu arat atat de bine ca Andreea Marin, da’ cred ca stiu engleza mai bine decat ea:D

  15. da ce-ti veni sa-mi faci confidente??
    last time i checked, we were NOT on speaking terms! (& eu am memorie f buna la chestii d-astea 😉 )

    ps nimeni nu are nevoie de ‘recenzii’ de la oscaruri, it’s not like f***ing cannes; oricum probabil k n-o sa ia my favorite (‘frost/nixon’), so…

  16. uite una:

    „inainte aveau Oscarurile vizavi de univ. unde lucru eu”

    uite doo:

    „profu’ era nice, nici eu nu le faceam probleme (eu eram TA-ul).”

    uite trei:

    „nu arat atat de bine ca Andreea Marin, da’ cred ca stiu engleza mai bine decat ea”

    … deci ce ziceai, ‘nicio confidenta’??

  17. nu e niciuna.
    toate astea sunt chestii publice, big deal. unde e confidenta?

    am abordat stilul asta pentru inraspar si nu pentru tine, don’t flatter yourself. am vazut ca iar ai chef de porcaiala si iar incepi sa provoci si am incercat sa deturnez un pic. ceea ce am si reusit.

  18. si chiar, tu nu poti fara cearta, fara chiraila, fara meci, macar 1 saptamana?

    se mai paruie omul, mai ales romanul, da’ mai face si altele.

  19. el desdichado: vai, dar eu nu sint ‘rautacist’, sint cutra de-a dreptul! & TOTI cei care m-au atacat sau vexat, indiferent in ce fel (cu vorba, cu fapta…) si indiferent cind (acu 1 an, 2, 30, 40…), sint pe my to-do(-in) list 😉

    we: nu, nu pot; gasesc k e mult mai palpitant asa… dar poti sa vorbesti singur in continuare, pt mine esti ‘out’ de mult.
    p.s. si nu ma lua cu ‘romanul’, k eu am mai mult singe sirbesc & unguresc – hence, the temper 🙂

  20. als: nu vrei sa fim prieteni?:(( si eu care voiam sa te plimb cu masina prin LA.:D
    the temper – nu are nimic cu „sangele”, nu stiu sa existe vreo relatie pe bune.
    cu palpitatiile alea, fii atent ca nu mai esti in your prime, stii si tu …inima, chestii.

    acu serios. eu am obosit de scandaluri si meciuri. sunt obosit, f. obosit – obiectiv vorbind si daca mai stau pe globuri chiar ca nu mai am putere de caft. si serios, eram chiar curios sa te intreb despre niste filme.
    in fine, suit yourself. ne-am porcait reciproc copios si cred ca suf. de mult. daca vrei sa ma consideri „out” – nu prea inteleg eu ce inseamna asta pt tine, nici nu cred ca am vreodata in, whatever. anyway, fine, nu pot sa iti impun ceva.
    cum s-ar zice, the ball is in your field.

    voiam sa te intreb despre „the reader”. mie mi-a placut mult. acum, de-al naibii o sa zici ca nu ti-a placut, ca e o prostie. en fin.

  21. deci eu NU l-am vazut, pt k la berlin a fost in prima zi & eu am ajuns a 2-a (de la un alt festival), iar eu ilegal (= piratat) nu vad filme – ba chiar, i am a staunch opponent of piracy!!!

    da pot sa spun k filmul care mi-a placut cel mai mult la berlin (‘la teta asustada’ al peruancei claudia llosa – nepoata lui mario vargas fiy) a luat ursul de aur…

    ah, si l-am cunoscut pe & vorbit cu john hurt c/o anamaria marinca; omul a fost & este FA-BU-LOS – acum, as quentin crisp in the sting-inspired movie ‘an englishman in ny’ 😉

  22. merci pentru pontul cu filmul peruan, il voi cauta.

    nici eu nu l-am vazut piratat (the reader) – a venit pe aici. are unele parti care mi s-au parut bine de tot facute, altele cam ideologice/strigatoriste. de pe banca unui consumator mediu de film cred ca merita un premiu, mai ales daca raportam la calitatea de anul asta a filmelor. gagica chiar poa’ sa joace – vorbesc de Winslet. dupa ce am vazut heavenly creatures si quills mi-am schimbat parerea despre ea.

    john hurt, da, este. e pacat ca a intrat in state atat de tarziu si nu neaparat cu filme bune (ca a jucat si in chifle stil Indiana Jones…).

  23. el desdichado: nu ma provoca! 😉

    nu, deviza mea este ‘je ne regrette rien’… (cu varianta soft: ‘mai bine sa regreti ce ai facut decit ce n-ai facut’)

    dar, uite, acuma regret k am reintrat pe acest blog (ce sa caut intr-un loc in care gazda frecventeaza & rezoneaza cu rustri precum hulliganoglu?!), asa k o sa dispar – lasind in urma doar rinjetul, k pisica de cheshire 😉

  24. el desdichado: era o gluma, dar, da, sint susceptibil… da-mi place asa; nu-mi plac defectele altora, imi plac ale mele 🙂

  25. Gazda se autocenzureaza, dupa cum observati, din urmatoarele motive : discutia nu ajunge nicaieri , explicatiile s-au dat in trecut, iar jobul imi solicita palpitante (?!) relecturi ale lui Camil Petrescu s.a.

  26. Alex Leo, pana sa scrii cartea aceea cu cele 4000 (ce/cine este cam neclar, dar suna a la Thermopylae), uite aici un film http://www.imdb.com/title/tt1093908/
    care cred ca o sa iti placa si o sa scrii cu placere despre el. Sunt ironic, evident. Numai ca ne-au astenizat cu reclama la filmul asta, care pare a fi un fel de Devil wears whatever si Breakfast at Tiffany’s. Ca tot iti place tie de actrita asta si zici ca e valul de maine http://www.imdb.com/name/nm0004266/

    😀

  27. Elfule, comentariul tau ramasese ascuns, nu stiu de ce, ca doar nu aveam cenzura :). L-am gasit acum, sper ca nu am produs pagube iremediabile…

  28. ba da! este i-remediabil!:)

    a ramas ascuns dat. askimetului. avea 2 sau 3 linkuri si atunci s-a activat. nu il mai pune, e meaningless.
    a, vad ca l-ai pus deja:)

  29. Blogurile pot respira si singure. Fiecare scrie cum poate. Pana la urma e o forma de comunicare. O cunoastere anonima. Si, da, unele pagini pot fi si numite file de cultura

  30. Pinocchio, nu prea stiu, s-ar putea sa se blogerizeze toata literatura sau sa se literaturizeze blogurile :).

    LZ, poate ca ai dreptate cu acea cunoastere anonima,dar in ceea ce priveste cultura cred ca si-a redefinit sensul deja.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s