Boieri şi valeţi

Boierii de-altădată, uitaţi în vreun roman,
Voinici cu frunţi de bou şi cu figuri dantesce,
Cu trupul învelind schelete gigantesce,
In glie, rădăcini însfredeleau: noian.

De-ar reveni la viaţă, la vrerea cam ciudată
Să-şi vadă purtătorii eternelor lor nume,
Rasă de Laridoni, pierdută într-o lume
Foind lângă miniştri, târâtă, degradată,

Fiinţe fără şiră, scrobite, moi orbeţi : –
Ar şti, desigur, inşii acei, de stirpe veche,
Că de demult în sângele lor făr’ de pereche
Odraslele-au turnat un sânge de valeţi.

(Gérard de Nerval , traducere de
Leonid Dimov)

Reclame

14 gânduri despre „Boieri şi valeţi

  1. imi pare bine ca ai iesit din tacere; ma simteam vinovat personal, oarecum, de chestia asta.

    tot voiam sa intreb ce si cum despre desenul de la intrare.

  2. Multumesc pentru grija,Elfule,dar nu ai de ce sa te simti vinovat.Fiecare s-a exprimat pe sine cum a crezut de cuviinta…Nu pot nega totusi o bulversare pe care ai intuit-o.

    Care desen de la intrare,frantura din header?

  3. Pai masinaria selecteaza doar ce vrea ea, m-am luptat o vreme apoi am lasat-o asa.
    Da, imaginea din „about” a fost in header si acum s-a intors.

  4. Deci „A Peri” se numeste. Cu ocazia asta am citit si eu un pic de Moreau, despre care evident ca nu stiu nimic. Dar stiu cam ce viziuni poti sa ai de la morfina.
    A fost una care m-a torturat vreo 3 zile. Nu mai voia sa plece! Abia cand am inceput sa ma misc si au redus drip-ul a scazut in intensitate, dupa care s-a hotaratat sa ma lase in pace.

    Revenind, multam pentru poezioara.

  5. Daca tot facem schimb de informatii culturale (sa am grija cum folosesc termenul 🙂 ),eu astept sa mai scrii despre dedesubturile cutiei craniene.
    Cu morfina nu m-am intalnit,dar cred ca nu iti mai doresti astfel de viziuni.
    Cu poezioara imi luam avant…

  6. revin cu o lamurire, ca cine stie ce mai iese, rastalmacit, mai ales ca zilele astea umbla o stafie zaluda ca e banata. chestia mi s-a intamplat datorita morfinei date in spital, in urma unor operatii grele. cat si in urma statului in pat pe perioada indelungata, cu un mustiuc in nas, care se ducea pana in esofag.

  7. Da, din pacate de foarte multe ori urmasii nu se ridica la nivelul inaintasilor. Alexandru Paleologu a fost informator, iar fiul sau Toader Paleologu candideaza pt un loc in Parlament din partea unui partid cu o ascendenta … sa spun doar ca nu i-a curs vreodata sange albastru prin vine.

  8. Wandering Elf,dar grele incercari ai mai avut…

    Mulliganoglu,mi-e teama ca nu cumva sa ai dreptate.

    Lascaris,boieria e romanesca iar valetii sunt majoritari (servesc si ei pe cine pot).Referitor la Paleologu,nu mai retin confesiunea si motivatiile, sunt importante cred.Tristetea ramane,dar si scrierile.

  9. Inraspar: actele raman. We are what we are prin prisma a ceea ce facem. We are what we do.
    Acestea raman la judecata, cand trebuie analizate, dar si luate ca intreg.

    Yes, the lady smiled to me across the bed. More than once. De aceea, poate, exista anumite angoase, dar si anumite gesturi, care la graba pot fi interpretate drept compromisuri.

    Nu ma duc la vot, sa iasa cine o fi. Zarurile sunt aruncate pentru Romania, astept doar deznodamantul, cand istoria va fi repetata.
    Tin doar minte cum Paleo junior facea exercitii de (self-)admiratiune in Ziua, pe vremurile cand Liiceanu/Plesu nu erau la cutite cu seful ziarului. Scria ca un elev silitor care vrea sa isi uimeasca tutorele. Premiul a fost in diplomatie.
    Cum ziceam si in alta parte, undeva, sus, interesele se intretes intr-o singura matrice, o panza de paianjen. Fraierele de muste sunt supte zilnic de seva si tot zilnic paianjenii le inoculeaza veninul imbecilizant, care ii tine exact deasupra liniei.

  10. Da,in lumina (sau intunericul?) zambetului doamnei lucrurile se vad altfel si multe dezbateri sau analize de intentii par infantile.Imi declin aici mature competente,fiindca am cunoscut moartea doar la modul disperarii stilistice cioraniene.

    Cu votul voi face la fel,desi nu imi pare de lauda,dar spectacolul ma constrange la asta.

    E o panza de paianjen la a carei rezistenta contribuim cu mandrie sau blazare, iar vorbele ce s-au spus in interbelic cu adaptabilitatea si pasivitatea romanului par caracterizare inca actuala a mustelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s