Care mai e rostul intelectualilor ?

Traducere de Ioana Bot şi Anca Neamţu, prefaţa de Andrei Pleşu,Cluj-Napoca,Casa Cărţii de Ştiinţă,2005

Intelectualii, scindaţi între o “clasa cârtitoare”, melancolică, ce-şi oferă refugiul utopiei şi o alta, a „conştiinţei împăcate „a celor care explică si prognozează, afişându-şi triumfalist obiectivitatea.Literaţi şi oameni de ştiinţă.
Cu acest dualism îşi începe Wolf Lepenies eseul, sondând apoi procesul de istoricizare a naturii şi de de-moralizare a ştiinţelor care a marcat începând cu secolul al XVIII-lea conştiinţa europeană.
Renunţarea ştinţelor de a exprima judecăţi orientative în probleme politice şi morale (ca model al perspectivei ar servi « Discursul asupra metodei » al lui Descartes) s-a combinat cu o exploatare a naturii bazată pe legitimarea în termeni creştini (omul secolului al XVIII-lea avea orgoliul unui spirit misionar în cucerirea naturii ).
Lepenies consideră că acestea au favorizat apariţia problemelor demografice şi ecologice actuale iar soluţia ar fi renunţarea la ideologia progresului si adoptarea uneia care « sa îşi aproprieze sensurile limitei şi ale renunţării, ca valori culturale dezirabile »(78).
Ştiinţele sociale şi umane, revendicându-şi rolul orientativ, s-au văzut prinse între ştiinţificizarea (caracteristică ştiinţelor naturale) şi fanatismul propagandistic (prin oferirea de tipare de dezvoltare umană).
În Europa Centrală şi de Est ideea unităţii a fost asociată mai curând cu « viziunile intelectualilor decât cu socotelile administratorilor »(56), opoziţia împotriva regimurilor comuniste perpetuând încrederea în « puterea ideilor şi eficacitatea literaturii ». Intelligentsia literară şi-a asumat o relevanţă politică, polarizată astfel :

În ţările sărace vom găsi intelectuali cu un înalt credit moral, dar cu insuficiente competenţe specializate, în ţările bogate, în schimb, vom găsi experţi extraordinar de capabili, dar dotaţi cu o sensibilitate mediocră faţă de problemele morale (60) .

Criza resimţită în prezent de intelectuali, sursă a lamentărilor recurente (vezi acuitatea românească) e tranşată de Lepenies cu ironie afectuoasă :

Un subiect charismatic poate face carieră când convingerile sale îl expun pericolului de a deveni martir ; dar acesta este arareori cazul celor care suferă doar din pricină că nu îşi mai pot vinde cărţile şi tablourile (74).

Se pare că importanţa oamenilor de ştiinţă creşte în defavoarea literaţilor, iar istoria descoperirilor trece în plan secund în faţa « transformării rapide a vocabularului şi a imaginilor despre sine ».Nimic nou deci, doar autoreflexivitate până la dezgust :
Intelectualilor de astăzi nu le mai rămâne decât rescrierea rafinată şi comentariul de common sense(85).

Cât despre sfârşitul artei (dincolo de consemnarea erorii de interpretare a observaţiei lui Hegel : nu e vorba de sfârşit, ci de dispariţia finalităţii superioare), Lepenies exaltă în final reconsiderarea ultimelor bastioane, ca un tipic intelectual, melancolic şi utopic :

Arta, care a trebuit să compenseze multă vreme dispariţia dimensiunii magice şi mitice a lumii, trebuie să se descurce de-acum cu posibilul sfârşit al lumii.Arta trebuie să ne ofere surprize şi alternative, trebuie să amintească de trecut şi să ne convingă că va mai putea exista un viitor.Estetizarea universală este urmarea de-moralizării universale.La porţile adevăratului sfârşit nu mai este nici bine, nici rău, prieten sau duşman, ci numai arta (101).

Reclame

33 de gânduri despre „Care mai e rostul intelectualilor ?

  1. arta occidentala a esuat in dilema figurativ / non-figurativ (aparuse la un moment dat si imbecila constructie ‘pictura abstracta’). + obsesia ierarhiilor & arta angajata.

    exista si o parte buna: descoperirea alternativelor. spectaculoasa imi pare sinteza japoneza haiga. I.Codrescu a publicat o lucrare foarte frumoasa (ma rog, tonul didactic poate fi deranjant): Imagine si text in haiga.

    aici cateva lucrari:
    http://simplyhaiku.com/SHv2n1/ioncodrescu/pages/imagegallery.html

  2. Interesanta alternativa,inteleg ca esti pasionat de japonezarii. Intr-adevar esentializarea ne cam lipseste,la fel instantaneul semnificativ.
    In ceea ce priveste pictura inclin spre simbolisti(unde intra si decadenti gen Beardsley )si expresionisti.

  3. Intelectualii – niste indivizi suspecti si cu un statut incert. Eu nu ma consider un intelectual, e prea sfornaitor.

  4. Kinda true, intr-un sens mai larg. Intelectualii stiintifici sunt specializati, multi f. apropiati de inginerie. Asadar, este din ce in ce mai greu sa ii numesti intelectuali. Pana si filosofia este fractionata in „specialisti”. Un kantian nu va manui la fel de bine domeniul filosofiei politice.
    Un „stiintific” poate ca isi petrece jumatate din viata intr-un laborator, pe o singura problema. Omul acela nu mai are putere sa fie intelectual. Cand se duce acasa, se va uita la telenovele sau dramele de 8 seara si nu va mai avea timp sa se gandeasca la morala si alte cele. Trebuie sa se grabeasca sa prinda supermarket-ul deschis.

    E f. utila partea cu creditul urias de care se bucura intelectualii in tarile „in curs de dezvoltare”. Aproape de gurusi.

  5. Lascaris,e ambiguitate in statutul intelectualilor,dar si in afirmatia ta.Astept lamuriri.Cu incadrarea,cum ti-o fi norocul,nu ti-a spus nimeni,”ba, intelectualule”?

    Wandering Elf,nu prea cunosc tagma de aproape,dar mi-e teama ca si aici prejudecatile , necunoasterea si invidiile literatilor au construit o imagine nu intotdeauna reala.Literatii au ajuns si ei la o pseudo-stiinta,pe care o propovaduiesc cu mai sforaitoare cuvinte,cu cat domeniul le arata refuzul de a accepta sabloanele. Mi se pare asta o limitare mai grava decat a oamenilor de stiinta.
    Cat despre programul de dupa job,numai ipocritii (sau cei care nu au job)refuza adevarul unei legumizari cam iremediabile.

    Parca si-au pierdut creditul asta, pentru ca dincolo de tradari si aterizari in barci politice sau jurnalistice cu favoruri evidente,discursul lor (cu lamentari si pretiozitati)nu poate avea popularitate decat in anumite perioade.

  6. Eu cred ca fiecare dintre cei care scriu despre subiect ar trebui mai intai sa spuna ce intelege prin intelectual (cuvant care de altfel nu exista decat ca adjectiv inainte de Afacerea Dreyfuss)pentru ca altfel e posibil sa vorbim limbi diferite.

  7. M., foarte posibil. Arata te rog unde si cum gresesc.

    GB. corect, dar tre vazut ce inseamna pt Lepenies lucrul acesta. Inraspar a vorbit despre 2 categorii: literati si oameni de stiinta.
    Imi place sa cred ca fac parte din a doua. Si din pedeveul acesta, am spus cam care este experienta mea nemijlocita.

  8. @WE: ingineria e o treaba foarte intelectuala. si respectabila. mari savanti sau fost de formatie ingineri, spre ex. P.A.M. Dirac. e drept ca imaginea inginerului in Romania e foarte proasta, dar nu parerea bizonului conteaza.

    daca ar fi corect ce spui despre experimentator, ar insemna ca in laboratoare se da cu sapa. sigur, e si o problema semantica, eu prin intelectual inteleg un om care desfasoara activitati intelectuale. poate faci referire la cultura lor generala. si-n acest caz, cei mai buni comentatori ai filosofilor antici imi par fizicienii (spre ex. Heisenberg). pe de alta parte: un fizician teoretician poate sa inteleaga ‘istoria imperiului otoman’, dar ma indoiesc de faptul ca un istoric poate sa priceapa ‘filosofia mecanicii cuantice’. deja am creat premisele unei ierarhii si nu asta era intentia mea. nu-mi pare ca etica, cel putin in litere, are fo influenta: se pot vedea criticii care scriu recenzii pentru prieteni, gastile, …

    in ce priveste timpul liber, plesu consuma t.v. mai mult decat mine- sigur, se poate spune ca face studii, ca doar e filosof (nu e, a propos, e critic de arta), deci si psiholog, dar imi pare de prost gust sa-i faci portretul unui stan-laptop. si tot asa.

  9. Da,Brummell,si Lepenies porneste de la momentul Dreyfuss,fara a da o definitie riguroasa a termenului (in afara melancoliei,cartelii etc).Definitiile variaza in functie de epoci si culturi.

    ” Personne qui, par goût ou par profession, se consacre principalement aux activités de l’esprit.”( de aici : http://www.cnrtl.fr/definition/intellectuel )

    „Intelectual person ” ; intelectual(adj.)= of or relating to the intellect or its use b: developed or chiefly guided by the intellect rather than by emotion or experience : rational
    c: requiring use of the intellect
    2 a: given to study, reflection, and speculation b: engaged in activity requiring the creative use of the intellect (de aici : http://www.merriam-webster.com/dictionary/intellectual)

    ” Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii.” (de aici :http://dexonline.ro/search.php?cuv=intelectual )

    Definitia care restrange si demistifica termenul e cea romaneasca. Evident ar fi interesanta a privire istorica,urmarind editii succesive ale dictionarelor si nu numai.

  10. Mulligan, in laboratoare se da cu sapa! Eu dau cu sapa! Am folosit „inginer” nu in mod peiorativ, ci ca „doer” nu „thinker”.
    Te-am inteles ce ai vrut sa zici si cred ca e doar o problema semantica. Dar trebuie sa recunosti ca in conditiile actuale, intelegerea imperiului roman este din ce in ce mai grea, cand ai o problema cat un varf de ac, pe care o pisezi si o rezolvi pana la ultima consecinta. Apoi, nu uita tendinta de „standardizare”, „corporatizare” etc. Cei din R&D au si ei copii si prefera sa joace o minge cu ei duminica, decat sa se gandeasca la soarta lumii. La asta m-am referit.

    Nu, nu vreau sa fiu catalogat drept ‘telectual. Ci mai degraba omul cu sapa.

    Si mai da-i undeva pe toti non-astia cu papioane. Eu vorbesc de real deal. Ala care transpira 1 an sau poate mai bine sa scoata un articol de sta matza-n coada.

  11. la partea cu standardizarea sunt de acord. nu m-ar mira ca si cei de la CERN sa aiba implementat f’un ISO/ASTM. de altfel, e normal sa se intample asa, contribuabilul vrea cercetare aplicata, nu-l intereseaza cine suntem/ de unde venim sau geneza universului. ignoranta crunta a dus la comentariile cu gaurile negre care se pot forma in Lhc si alte nazbatii. dar cum sa explici pa sticla quarcii (a propos, quark e inspirat de Joyce, Finnegan’s Wake, ca tot vorbeam de incultura oamenilor de stiinta) si teoria unificata?! oricum, un Hawking are preocupari spirituale mai inaltate decat maimutoii cu papion, asta e clar.

  12. Oricat ar fi de greu si de standardizat,dupa cum spuneti,macar ‘cercetarea aplicata’ va ofera o sansa de existenta.Ce aplicabilitate sa le cereti literatilor cu silabele din poem ? De aceea isi mai pun si ei papion (cumparat la second-hand,cu excluderea unor mezeluri din alimentatie, pentru cateva zile)si se impanoseaza cu rezistenta lor prin spirit.
    Serios vorbind,par sa nu mai fie decat oportunisti cu spoiala si ambitii patologice,mediocri cu vise de ascensiune si oameni care se duc la serviciu ca sa poata exista.

  13. intelectualii sint cei care, intr-o lume tot mai confuza, incearca – macar – sa vada mai clar; atit
    ps povestea cu ‘papioanele’ s.cl este irelevanta, insa va dezvaluie, inraspar, ca facind parte volens-nolens din ‘clasa cirtitoare’… 😉

  14. Alex Leo Serban,sa speram ca incearca,pentru ca multora formatia in luminile culturii inalte le da o obtuzitate suparatoare.Poate ca e vorba doar de cei care oricum sufereau de asa ceva sau care au primit cultura gata impachetata si simplificata.
    M-ati deconspirat,desi prefer esarfele fiindca permit un nonconformism al legaturii…

  15. In raspar, apropo de definitii, imi amintesc de una savuroasa dată de Roland Barthes. Intrebat de Levy ce este un intelectual a raspuns: Intelectualul este un deşeu. :))

  16. ok, george brummell, dar poate ar trebui sa dai si contextul in care barthes a spus asta… daca nu il ai tu il dau eu

  17. @In raspar: sansa aia de existenta creste considerabil daca te apuci, par egzamplu, de programare (nu chestii gen retele neuronale, ca asta e cercetare si tot acolo ajungi, ci d-asta de intreprindere aplicatii pentru hypermarket gen, low level cum ar veni)

    cine a cerut aplicabilitate literatilor?! io le cer un ‘Levantul’, nu volumase de stransura de pareri si opinii in problema bolii botului si a copitelor, ca de asta se ocupa medicii veterinari

  18. Ok, recunosc ca am vrut sa ma joc putin, dar din pacate (sau mai degraba din fericire) aici lumea e informata.
    In ciuda faptului ca Barthes spune ca un intelectual este asemeni unui deseu, comparatia nu are neaparat o conotatie negativă. Un intelectual este un deseu in sensul in care este un ”obiect” care ramane ca martor al istoriei, este un soi de urmă.

  19. Ce facem aici e o joaca,Brummell,iar intelectualul-urma se doreste deseori intelectual-actor al istoriei,moment in care incep contradictiile si uneori tradarile.Chiar asa,are cineva cartea lui Brenda,”Tradarea intelectualilor”?

    „Levantul” nu poate fi o experienta repetata ( citeam tot in Lepenies ca in tarile fost comuniste,creativitatea are ceva ani de asteptat sa-si reintre in functiune),contextul nu mai favorizeaza capodoperele si oricum,daca judecam cu reperele anterioare,vom astepta mult si bine si vom pierde ceea ce e schimbare de paradigma in prezent.
    Volumasele ma deranjeaza si pe mine,reunirea de articole din reviste s.a. unde e evidenta politica editoriala.Pe de alta parte,ideile sunt de cautat acum in franturi,in locuri uneori pestilentiale,in oglinzi deformatoare,e tirania fragmentarului. Organicitatea, constructia,dilemele metafizice sunt un moft desuet,de aceea unii ne indeletnicim cu recitirile…

  20. ‘Levantul’ n-are o idee noua, nu e ‘Craii de Curtea-Veche’, e un soi de Ulysses valah bine executat. dar macar ‘Vietasii de pe Rahova’, acest ‘Natural Born Killers’ in proza. sau poeme intr-o linie, ceva.

    dar nu ‘bagau’!

  21. Am senzatia ca asteptam imposibilul,scrisul si-a schimbat hainele,ceea ce e firesc.Problema e ca nici o etapa anterioara nu a fost suficient aprofundata,de aceea avem nostalgia realizarilor trecute.
    Nu trebuie sa mai aplicam valorile traditionale operei noilor scriitori,ca sfarsim in dezamagiri rasunatoare.Sunt mize care se indreapta mai mult spre trivialul cotidian, spre o sexualitate indelung reprimata de parinti care izbucneste irepresiva in copii,spre politic si social,consumerism etc.Sunt carti care se citesc fara fior sau dileme ulterioare,perfect adaptate timpului „starvit”.

  22. mie mi-a placut ‘pizdet’, stilul, ca jargoul basarabean ma irita; cu sechele penibile- prin ‘letopizdet’ se pot gasi, arar, fragmente bune, cum e cel despre savatie bastovoi, acolo Baston; bong 0. retete, retete. dar nimic nu m-a enervat mai mult decat succesul ‘bagaului’, toti criticii balind pa monologul pitipoancei.

    in ce priveste tinerele sperante… e cam gol

  23. In raspar, Benda a scris o carte profetica, dar din pacate el insusi a fost un pic lup moralist in sensul ca a cunoscut un episod stalinist. Eu am cartea intr-o editie mai veche de la Humanitas, dar dupa stiinta mea s-a reeditat.
    In afara cartii lui Benda si de celebrul tom al lui Paul Johnson- Intelectualii, ar mai fi intersant de citit tot pe acest subiect Aventurile libertatii semnata de Bernard-Henri Levy.
    Din pacate in secolul ce a tocmai a trecut, foarte multi intelectuali au lasat o imagine dezolanta, foarte vulnerabili in fata tentatiei totalitare au devenit deseori rinocerii unei lumi uratite de politic.

  24. Asa e,Mulliganoglu,doar fragmente,m-am saturat de transcrieri ale unor euri cu pretentii de perversiune.Mi-am cumparat acum niste poliroame mai vechi si ma uit la ele,mu pot sa raman in ignoranta,dar mi-e teama de aceleasi impresii.

    Brummell,multumesc pentru informatie,mi-a scapat.Johnson am,iar dintre romani Lucian Nastasa + elite :Mihai Dinu Gheorghiu,Sorin Adam Matei.O sa caut Levy, am vazut si Raymond Aron parca,o reeditare.

  25. sorin adam matei ‘elita’?! omg!
    plus ca nici nu cred ca i-ar face placere – s-ar contrazice singur 😉

  26. Sa nu fie la mjloc o neintelegere,ii spuneam lui Brummell ce carti despre intelectuali si elite mai am (schimb de informatii).De Sorin Adam Matei am citit „Boierii mintii.Intelectualii romani intre grupurile de prestigiu si piata libera a ideilor”,aparuta la Compania,in 2004.
    Cine e autorul?Citez scurta prezentare din deschidere :

    „Brasoveanul Sorin Adam Matei a absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti in 1991.A studiat apoi la Scoala de Diplomatie si Drept Fletcher a Universitatii Tufts din Boston(MA in 1994) si si-a luat doctoratul in stiintele comunicarii (sociologia culturii si mass-mediei) in 2001 la University of Southern California din Los Angeles.In prezent ,preda la Universitatea Purdue din Indiana.
    A publicat articole stiintifice in Journal of Communication Research,American Behavioral Scientist,Problems of Post-Communism. Studiile sale s-au orientat,in ultimii ani,spre sociologia Internetului in comunitatile urbane si spre cea a relatiilor de telecomunicatii dintre natiuni.”
    A devenit cunoscut la noi mai ales in urma analizei „cazului Patapievici”.
    http://www.observatorcultural.ro/Trebuie-sa-ti-asumi-lumea-din-care-vii.-Interviu- cu-Sorin-Adam-MATEI*articleID_1576

  27. Mie mi s-a parut ca Sorin Adam Matei imprumuta niste concepte din stiintele sociale americane si apoi le aplica istoriei intelectualilor romani, in asta consta cam toata ”originalitatea” cartii sale care a provocat atâtea reacţii (lucru pe care autorul si-l dorea cu prisosinta).

  28. E doar o carte,printre altele,iar faptul ca imprumuta concepte din stiintele sociale americane mi se pare firesc (limitele formatiei) si nu inutil cand e vorba de analiza grupurilor de prestigiu romanesti.
    Conceptul de originalitate nu mai poate fi conturat in lumina ideologiei romantice, a devenit mai mult o intertextualitate „original” asamblata.

  29. pai, problema cu cartea aia a lu s.a.m. e tocmai ca NU ‘analizeaza’ ceea ce isi propune – cu instrumentarul bourdieuan cu tot -, ci da sentinte (nesustinute de analize propriu-zise)…
    jalnicutz; e o carte de tipu ‘afara-i vopsit gardu’.

  30. Are o latura tendentioasa evidenta,dar nu cred ca sufera si de pretentia unui tratat stiintific,mai ales ca abordeaza perioade diferite pe un spatiu restrans,iar instrumentarul bourdieuan nu prea l-am vazut la lucru (cu statistici,interpretari s.a ca-n studiul francezului asupra gustului,de exemplu).Meritul cartii sta in simpla tatonare a unei teme ce sper sa prilejuiasca alte, mult profunde intalniri sociologice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s