Poftiţi în parfumerie !

După proliferarea ghidurilor, dicţionăraşelor,a eroticii parfumurilor, a compatibilităţilor astrologice, a sfaturilor de la vânzătoare – preţioase ridicole – , a fumegărilor aromaterapiei sau a reclamelor insinuante ,s-ar zice că trăim într-o lume odorizată excesiv, cu simţurile rafinate de exerciţiul mirosului.Dar parcă toate acestea converg către o dâră persistentă de parfum monofonic…

Încercând sa aducă olfacţia în domeniul esteticii – patronate de nasurile năzuroase şi insensibile ale filosofilor – Mădălina Diaconu foloseşte argumentele parfumierilor Edmond Roudnitska,Robert R.Calkin,J.Stephen Jellinek.Prejudecata inferiorităţii mirosului e depăşita prin sublinierea calităţii acestuia de a deschide subiectul către lume (devenită smellscape),de a permite restituirea unei biografii (prin declanşarea amintirilor), de a facilita manifestarea unei inteligenţe practice (flerul).
Mirosul e o amprentă individuală,o sursa a discriminării (prin diferenţă),dar şi a plăcerii narcisice.Manifestările memoriei involuntare sunt evident exemplificate cu citate din Proust , cu amendarea comentariilor lui Paul Ricoeur (reunirea lui ipse şi a lui idem în condiţia subiectului rememorării ).
După ideea handicapului olfactiv indus de procesul civilizării,se pare că parfumeria a reînviat mitul bunului sălbatic (naturaleţe,prospeţime şi alte utopii).Autoarea recomandă constituirea unei “estetici interculturale” care să includă codurile olfactive ale civilizaţiilor extraeuropene (o minunăţie : orologiul cu parfum,folosit în Japonia,pe la 1860).
Eludez cu nonşalanţă feromonii,tipurile olfactive feminine,seducţia susţinută de parfum,mirosul morţii şi cel al nebuniei (pentru curioşii notorii pot face o analepsă ).
Parfumeria e definită de Roudnitska ca “arta abstractă prin excelenţă”,reflectând “viziunea interioară a compozitorului’ (vezi analogia cu muzica ,prezentă si la Huysmans,dar autoarea îl ceartă pe cel din urmă pentru considerarea activităţii parfumierului ca ţâşnire spontană de creativitate).Trecând prin şcoala parfumierilor (Institut Supérieur International du Parfum,de la Cosmétique et de l’Aromatique Alimentaire,din Versailles),ne familiarizăm cu ideile celor din Grupul Colisée referitoare la categorii de compoziţii şi metode de creaţie şi cu eroarea viziunii simpliste,supraetajate a parfumului.
Autoarea propune în final patru planuri ale receptării unui parfum,din care doar ultimele două ar putea fi considerate “estetice stricto sensu”: aprecierea pur sensibilă,forţa concret-evocatoare (amintirea),forţa fictiv-evocatoare (fantezie şi atmosferă ),analiza formală (sensibilitatea ca facultate de disociere).
Asta ar însemna că doar nasurile au acces la experienţa estetică si că formaţia filosofică a autoarei reprimă autarhia miresmelor.Ne întoarcem dară la ai noştri Baudelaire,Huysmans,Proust,Süskind…

Reclame

2 gânduri despre „Poftiţi în parfumerie !

  1. Da, mirosul este pe nedrept considerat inferior. Drept este ca nu e atat de dezvoltat la om ca la alte specii (nu stiu exact cat de mult a involuat datorita civilizatiei). Dar locatia sa, cat si configurarea functionala -de la nivel de receptor, pana la procesare centrala il fac fundamental. Frica, agresivitatea sunt legate de el direct. Si astea sunt doar doua exemple „off the wall”.
    Filogenetic, este si primul simt de fapt, e direct din simtul chimic al unicelularelor.
    Pot sa inteleg ce zic nenii aceia prin „supra-etajat”, chestia asta nu e chiar BS, ci are niste fundamente obiective, desi e catalogata drept „simplista”. E vorba de diverse configuratii de receptori care vor fi activati ca un fel de pian, semnalele ajungand in constient cu intarzieri diferite (in timpi diferiti), astfel creindu-se acea interpretare de supraetajare.

    Merci pentru semnalarea cartii, o voi cumpara cand voi fi in tara.

    A, te-am adaugat la lista mea, deoarece cred ca blogul tau este de calitate. Posibil ca asta sa te lase rece, da’ asa te-am lasat sa cunosti:)

  2. Bine ai venit,Wandering Elf!Mi-ai oferit un comentariu la obiect,asa ca multumesc!De acord, evident, cu rolul fundamental al mirosului, cat despre „etajele” parfumului iar ai dreptate cu analogia muzicala,dar referinta era si la altceva: note de baza, note de mijloc si note de varf (receptate nu ca o translatie, ci simultan, si apoi cu predominanta uneia).Plus ca autoarea mai remarca faptul ca, in timp ce clasicul parfum frantuzesc e polifonic, noul parfum american e mai degraba monofonic.

    Cu placere, voi recidiva cu problema experientei estetice.

    Multumesc, nu ma lasa rece nimic din ce e omenesc …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s