Placeri,amoruri si repulsii

Ma hotarasem sa nu spun nimic despre mine pe acest blog, in mod direct, cu trivialitatile inerente, ci doar implicit, prin textele scrise.Dar uite ca am primit o leapsa de la anda grarup, joc serios de-a confesiunea, pe care nu pot sa nu il onorez.

Practic dramatizarile , dar imi repugna patetismul.

Imi  place flirtul , dar nu si infidelitatea.

Mai degraba zambetul, decat un hohot.

Renunt la parfumurile primavaratice,adolescentine pentru claviatura orientala.

Recitesc Mateiu si afinii (Huysmans,Michel de Ghelderode …) ,dar ocolesc sfatosii ( Sadoveanu, Slavici …) si obiectivii (exceptie :Flaubert).

Ii  iubesc pe misoginii,mizantropii si homosexualii creativi (cate un exemplu : Montherlant, Nietzsche ,O.Wilde).

Locuiesc ocazional in cosmelii cu farmec, ruine nevizitate, castele (fara kitsch somptuos), dar urasc vilele care se construiesc in orasul meu.

Ader la confortul  dezordinii creatoare si  ma manifest dispretuitor  in raport cu burgheza castitate, duhul blandetii si autorii prolifici.

Port masca politetii,dar o transform in condescendenta in fata autoritatii atinse de imbecilitate sau de supraestimare.

Imi place sinteza detaliilor, dar urasc uniformizarea , locurile comune si etichetarile.

Ma dau in vant dupa analize la sange, discutii taioase, polemici, dar refuz replicile jignitoare si balaceala in haznaua lingvistica.

Imi plac dulciurile , picanteriile culinare, vinul de Porto si uneori ginul tonic, dar nu pot suferi in apropiere pasaretul pe varza, laptele simplu, legumele fierte.

Imi plac hainele care urmaresc linia corpului si emana eleganta vetusta ,deci condamn zgomotos bulinele,dungile, imprimeurile multicolore.

Ma opresc cu dezvaluirile si arunc leapsa in ograda  lui lascaris si in cea a lui mulliganoglu ,sa se descurce cum or putea.

Reclame

138 de gânduri despre „Placeri,amoruri si repulsii

  1. Pingback: ce (nu) ne place « Y i Stamate

  2. Chiar vă pare ca Michel de Ghelderode este afin cu Mateiu Cragiale?

    P.S.Wilde a fost bisexual, nu homosexual.

  3. Da,imi pare ca „Povestirile crepusculare” au o zona de afinitate cu spiritul matein, subiectivitate ce s-ar cere dovedita – aveti dreptate,domnule Brummell – prin ceva consideratii mai detaliate.Vom incerca sa o facem in viitor (acum suntem intr-o „parfumerie”).
    In ceea ce-l priveste pe Wilde,existenta unei sotii nu a reusit sa convinga pe nimeni de optiunile sale domestice si canonice (heterosexuale),ci mai degraba a reprezentat o autoiluzionare parasita ulterior.Adevarata vocatie cred ca i-a fost cea a homosexualitatii.
    Va astept cu noi contraziceri.

  4. „refuz replicile jignitoare si balaceala in haznaua lingvistica”, spuneti?
    ciudat, atunci, cum de aveti atita drag de mulliganoglu… 😉

  5. Hmmm,se pare ca am cititori scrupulosi…Va multumesc pentru atentie!In ceea ce-l priveste pe mulliganoglu ,eu il cunosc si il apreciez in postura de matein din afara stramtei si rigidei tagme a filologilor.Pasiunea autentica pentru opera autorului e de multe ori mimata sau pervertita prin frecventare cu bagaj teoretic excesiv sau prin obligatiuni de cursuri universitare si articole.
    Ne aflam totusi intr-un mediu in care cunostem fatete,fragmente de masti si alegem ceea ce ne ajuta sa comunicam la un moment dat.
    Apreciez toate discutiile pe care le-am avut cu mulliganoglu pentru ca niciodata nu au ajuns la ” replicile jignitoare si balaceala in haznaua lingvistica”,daca asta s-a intamplat in cazul dumneavoastra sau al altcuiva nu sunt in masura sa judec aceste situatii.

  6. turturelul masochist iesit la agatat. si io-l credeam cu gusa plina. gusatule, de ce murdarsti peste tot? daca te simti gol, hai la mine sa te pompez. acolo nu e cu banari si astea, ci libertate maxima.

    {in raspar, imi pare rau ca gibonul isi lasa balele si pe aici}

  7. q.e.d.

    ps probabil ca dinsul este frustrat de faptul ca nu l-am angajat sa-mi faca arborele genealogic…
    helas pour lui, e deja facut – iar blazonul e facut de mult (cam de 2 secole)

  8. lascaris: AScendenta, vrei sa spui? sint inrudit cu al. i. cuza (pe partea mamei) si cu o familie de nobili triestini (pe partea tatalui); strabunicul meu a fost consulul serbiei la braila, cca 1900…
    blazonul patern reprezinta o pereche de chei (albastre pe fond alb, in cruce/partea de jos) si o banda neagra orizontala cu trei flori aurii deasupra.

  9. proaspata alcatuire, miroase a neam de negustori (chieful e clar furat pentru o stema de 200 de ani; ma rog, asta o spune si speraclul).

    sub ce nume sa-ti cautam neamurile in ‘Familiile boieresti’?

  10. pana nu de mult, taranii si robii tigani nu aveau nume de familie. cand s-a stabilit ca trebuie facuta ordine, satrarii si-au luat ba numele mosiilor, ba ale stapanilor (uneori chiar numele de botez), dupa cum s-a nimerit. d-aia multe clanuri tiganesti au nume de mari dregatori. cam acu’ fo doo secole s-a intamplat asta.

    [s-a sesizat, sper, umorul involuntar din ‘blazonul e facut de mult (cam de 2 secole)’]

  11. Serban este folosit deopotriva atat ca nume cat si ca prenume, asa ca am presupus ca este numele de familie. Capitulez – care este atunci numele familiei de nobili triestini din care cobori?

  12. nu inteleg, sint la interogatoriu?!
    mi se pare, oricum, deplasat sa-mi etalez toata istoria familiei unor pseudonime… (si, in special, unor turco-irlandezi care fac mare caz de arhondologii, dar nu se comporta nici pe departe ca niste cantacuzini, sturdzesti sau bratieni, ai caror membrii frecventau in mod regulat familia MEA – asa ca stiu ce vorbesc!)
    asta, o data; in al doilea rind am precizat ca blazonul la care ma refer este patern, deci tristin, deci toate acele vorbe de satra invocate de turco-irlandez NU se aplica!
    ps omul recent care ma ataca descopera, ABIA ACUM (!), ‘jurnalul’ lui baudelaire si se mira – ca neofitul – de afinitatile pe linie de dandysm, c/o brummell, dintre charles & mateiu… oh, sfinta naivitate!
    multa apa a trecut pe sub poduri de cind aceste lucruri au fost analizate & clasate – printre altii de adriana babeti in eseul dspr dandysm, care ma si citeaza ;-P

  13. e, oricum, deplasat, sa faci caz de inaintasi pentru a-ti valida ineptiile. stemele ‘vechi’ de aproape 200 de ani nu conteaza. nu-mi amintesc sa fi pomenit despre familia mea pe undeva pe aici, dar ai mai venit si cu alte acuzatii mincinoase (vezi ca am scris ca 2×2=4 e o conventie, nu ca e falsa; cum o conventie poate fi si 2×2=8, daca definesti operatiunea x a.i. axb=a+b+4; dar sta in spiritul bengalez sa atace cand celalalt nu se mai poate apara).

    de ce esti asa sigur ca am descoperit acum jurnalul lui Baudelaire. daca scriu acum despre MJC, inseamna ca l-am descoperit acum? imi explici si mie logica? ca-mi scapa.

    incercarile tale patetice de dandysm nu-s nici macar amuzante. si vezi ca stema nu e necesara, desi poate ca asa scrie in ghidul pentru idioti ‘cum sa fii un dandy’. totusi, daca ne arati diploma care insoteste stema, te vom lua in serios.

  14. si ca sa terminam odata cu procesul de validare, pentru mine joaca de-a heraldica tine mai degraba de placerea de a dezlega rebus, fara nici o pretentie. toate chestiile de pe blogul meu sunt absolut gratuite. daca se gasesc si oameni interesati de aceleasi subiecte, cu atat mai bine. nu se face concurenta titanilor gandirii din cultura romana, nici nu se incearca praduirea dregatoriilor culturale, sunt doar jucarii. in ce priveste genealogiile, singurele care ma intereseaza sunt cele legate de uji. celelalte rasfoiri au legatura numai cu MJC.

    dar, vorba lui Baudelaire, o minte de negustor, care incearca sa scoata profit si din cinste, nu poate sa priceapa gratuitatea.

    cred ca am murdarit destul acest blog

  15. ‘cred ca am murdarit destul acest blog’ – mais ABSOLUMENT!!
    cita luciditate… cita ludicitate… & cita gratuitate… ;-)))

  16. ceea ce tie iti lipseste. oricum, daca vrei, in continuare, sa joci rolul prostului din curtea scolii, esti invitat la mine. cum ti-am spus, nu exista banari sau alte porcarii d-astea. si e gratis.

  17. Draga mulliganoglu,stai linistit,nu e nicio murdareala,tocmai ma pregatesc sa parfumez putin atmosfera cu un post despre miresme…

    Stimate Alex Leo Serban,observ ca virulenta polemicii nu-ti lipseste,nici fermitatea parerilor!Cat despre dezvaluirile referitoare la istoria familiei,evident ca iti apartine decizia de a te infatisa sau nu cu sinceritate unor „pseudonime”( curioase ,evident).

  18. orice discutie dspr parfumuri (spre deosebire de una dspr fumurile altora…) ar trebui sa inceapa & sa se sfirseasca cu mine: nu doar ca am o colectie impresionanta (peste 100 de sticlute) de parfumuri VECHI (chanel 5 din anii 20, l’heure bleue de guerlain, shalimar etc…), dar am FACUT eu insumi parfumuri, in anii 80!
    le puneam nume (‘daphne’, ‘ma nuit chez maud’, ‘mr miron’ etc), apoi le faceam cadou prietenilor; sper sa mai aiba sticlutele.
    ps hm, cind ma gindesc pe miinile cui ajung insemnarile bietei doamne shonagon… o, tempora! :-((

  19. Avand in vedere calitatile mentionate,de colectionar si creator,este evident ca parerea dumneavoastra in raport cu modalitatile de a dezvolta o estetica a olfactiei – analizate de Madalina Diaconu – este avizata intr-un inalt grad (” orice discutie dspr parfumuri ar trebui sa inceapa & sa se sfirseasca cu mine „).Va asteptam cu interes opinia !

  20. Foarte rezonabil.Sa lasam deocamdata cartea.M-ar interesa parerea unui specialist cu „nas” ,dar si cu abilitati teoretice,capabil sa-mi spuna daca receptarea unui parfum (nu cea profana,evident)poate fi considerata o experienta estetica.Inteleg ca aveti reticente in a impartasi din intimitatile olfactive novicilor,insa detineti si virtutea exprimarii plurivoce sau laconice prin care doar anumite sugestii pot ajunge la cei cu sanse de initiere in domeniul olfactiv.

  21. f interesant; iata ce scriati, IN ACEEASI ZI (la ora 7.53 p.m.), pe un alt blog: „Sunt un gen dezgustator,cu atat mai mult cu cat au si aroganta de a pretinde un fel de lesin extatic din partea noastra in momentul in care isi fac aparitia…”

    ps ‘genul’ la care faceti referinta este (dupa cum se poate deduce din context) ipostaziat de a.l.s.

  22. Nu am folosit vreun nume sau vreo aluzie care sa sugereze aceasta interpretare.Cum nu va cunosc,nu ma pot pronunta asupra „genului” caruia in apartineti.Afirmatia se referea la o generalizare rezultata din experienta personala,zona in care nu sunteti inca integrat,din moment ce refuzati – cu nonsalanta dandysta(?) – sa va oferiti parerea in legatura cu nedumerirea de mai sus.

  23. s-ar putea sa fie vorba de o suprainterpretare din parte-mi; dar contextul era totusi clar, asa ca ma-ndoiesc…
    in plus, refuz categoric sa aduc ORICE lamuriri fin-olfactive intr-un loc care gazduieste mirosul greu al unor produse ale industrializarii fortate (cum este cel de mai sus)!

  24. Ma intristeaza refuzul dumneavoastra si inteleg ca nu va pot solicita sa aduceti miresme nobiliare unui blog (produs al unei democratizari plebeene),dar oare nu este unul din rosturile profane ale parfumului sa spiritualizeze (macar mascheze)duhorile inerente ale trupului?

  25. „Cel care pune parfumul pe piele” trebuie sa dispuna doar de vointa elevarii,nu si de un rafinament structural(si nu doar senzorial)?

  26. „rafinamentul structural” ESTE senzorial, dar mai ales PERSONAL!
    iar cultural este atunci cind gestul de a pune parfum pe piele devine automatism – deci cultura = structura ;-P

  27. Dacă va referiţi la scolastică se poate spune ca am într-adevar un raport de familiaritate cu aceasta şcoala filosofică. 😀
    In privinţa temelor pe care le discutati aici, mi se pare ca nu are rost sa intervin si eu intr-o discutie care s-a transformat intr-o polemica intre cei doi.

  28. Bine faceti ca restrangeti sensul unor termeni polisemantici, pentru ca altfel discutia ar fi diluata (desi s-a plecat de la premisa ca asa este).Ma intereseaza prin urmare rafinamentul personal cu nota lui inevitabila de automatism.Presupune un anumit tip de electiune (ereditara etc) ?

    Ma bucur de familiaritatea mentionata,George Brummell,insa eu ma refeream mai degraba la teme oarecum legate de cel al carui nume l-ati imprumutat.In ceea ce priveste polemica,eu nu ma pot pronunta inca,asa ca faceti cum doriti.Sunteti bine-venit.

  29. un termen polisemantic este un termen diluat, care nu poate ‘precipita’ decit o discutie diluata: este ca un parfum diluat pe o piele ce pastreaza mirosul altor parfumuri/sapunuri…

  30. Diluarea semantica e intr-adevar un simptom contemporan al superficialitatii discutiilor,ea vrand sa sugereze un pluralism inteles eronat sau situarea logoreica a profanilor in afara oricarui discurs stiintific.
    Comparatia „ca un parfum diluat pe o piele ce pastreaza mirosul altor parfumuri/sapunuri…’da de gandit in sine,dincolo de cele spuse mai sus.Aceasta utilizare a parfumului e agreata de gospodine(infioratoare suprapunere de mirosuri),de carieriste eliberate de canonul oricarei feminitati(lipsa timpului nu permite desfasurarea ritualului parfumarii) ,de prostituate(amestec evident de mirosuri),de domni initiati de vanzatoare amabile(alegerea nu le apartine) etc.
    Esente diluate,pierdute,recuperabile paradoxal si partial doar in discursul ce le-ar putea descrie,nu in intalnirea cu trupul(care le submineaza efortul transfigurator).

  31. cum sa povestesc… pe scurt e cel mai bine. pa la fo 4 ani desenam voievozi. personajul principal: dimitrie cantemir (acum nu-l suport). bucle, tocuri scarlatate, astea. in scene. el deasupra gramezilor de turci macelariti gen, combinand imaginile dintr-o carte d-asta de istorie. am avut si expozitie la gradinita (imi pare ca mai e si acum, sa vad cum fac sa-i dau foc). si, totusi, nu cred ca pictura incepe si se sfarseste cu mine. si m-am gandit serios la asta. cu cine incepe si se sfarseste pictura?

    acum, in florea tineretii, scriu: pictura incepe si se sfarseste cu Hiroshige

  32. apropo de diluari: unii incearca mai multe lucruri toata viata; nu le iese nimic. dau vina pe ceilalti, pe conditiile de viata, pe locul unde s-au nascut, pe circumstante, pe soarta, pe ceilalti; degeaba. ar vrea din rasputeri sa fie cunoscuti; nu sint. ar vrea sa lase o urma, oricare – chiar si in eter, daca-n eternitate nu se poate.
    de aceea isi fac bloguri.
    iar frustrarile lor se transforma in ‘douajde sabii ncap’: mici scincete de soricei care se dau lei.
    jenibil.

  33. sa-ti aduc aminte, iepuras, ce ziceai:

    Mi-am dat seama că unul din lucrurile care nu mă atrage absolut deloc în ipostaza de autor de carte este lipsa unui feedback imediat: trebuie să-ţi pierzi cel puţin un an din viaţă scriind o carte, apoi să mai aştepţi pînă se publică pentru ca, în fine, la capătul unei perioade variabile – dar, oricum, destul de substanţiale – de timp să ai parte de un ecou firav printre puţinii cititori care sînt interesaţi de Film (să zicem)… Este prea mult. Este ridicol de mult. Şi contraproductiv, în vremurile rapide pe care le trăim.

    te contrazici la fiecare post. io zic sa te cauti.

  34. este induiosatoare insistenta unora de a-ti intra in raza vizuala – precum luzarii/piscotarii aia pe care-i intilnesti la un cocteil unde-au reusit sa se strecoare si care-ti fac cu mina, plini de importanta ca le-ai putea raspunde…
    in termeni medicali, asta s-ar putea numi si ‘fixatie’, ma tem

  35. # Alex. Leo Serban Says:
    July 1st, 2008 at 3:07 pm

    Eu sint boring – in primul rind – pt ca sint INGROZITOR de pedant (inca un motiv pt care nu-mi plac blogurile!), ticait, pisalog.
    Sint ca picatura chinezeasca: atunci cind imi intra cineva-n gripa, il/o urmaresc cu o tenacitate… in fine, nu vreau sa va sperii.
    Ah, si ADOR sa ma fac antipatic!
    Detest sa ma placa lumea…
    Va doresc blog usor.

  36. Mulli nu capota in felul asta. Iata se dovedeste ca toata tevatura a fost un razboi al nervilor, sau,mai bine spus, invers – un concurs: cine are mansarda mai zbuciumata (caci sa o tot lungesti pe o tema data … e un pic suspect). Pe de alta parte ca te-ai lasat pagubas e de bine, dovedeste ca esti sanatos in partile superioare ale corpului.

  37. bietul mulliganoglu = acest baedeker virtual al lui als…
    cind am nevoie de un citat din mine, acum stiu unde sa il gasesc! 😉

  38. tre’ sa scriu un articol pentru o revista d-aia pe care o citesc (&o inteleg) fo suta, maxim doo, de oameni (n-am ajuns ca tine la 20), ca m-as fi ocupat de tine pe larg.

    oricum, ciochist batran, esti pe lista de analize; ai putintica rabdare, vine suvoiul indata

  39. ‘sa o tot lungesti pe o tema data … e un pic suspect. Pe de alta parte ca te-ai lasat pagubas e de bine, dovedeste ca esti sanatos in partile superioare ale corpului.’ – zise lascaris…

    ‘ai putintica rabdare, vine suvoiul indata’ – raspunse mulliganoglu… ;-))))

  40. Citarea are functiile ei,dar aici e evident ocolit argumentul autoritatii sau al informarii dezinteresate si ridicat la rang nivelator cel al deriziunii,cu motivatii constiente sau nu din partea domnilor.
    Stimati polemisti, procedati dupa program sau posibilitati, pana la (ne)sfarsit.Regret imposibilitatea oferirii unor stimulente sau antinevralgice,dupa caz.
    Nu-mi permit interventii neavenite sau moderari batoase,caci nu-mi arog vreo posesiune nobiliara asupra acestui blog,ci doar asupra spuselor mele si nici nu renunt la principiul nebalacarelii.
    Va multumesc si va astept.

  41. ALS, vad ca practici tactici antice – „Divide et impera”.
    Mulligan – suntem in aceeasi oala si eu trebuie sa scriu vreo doua articole pt. „reviste de mare interes” (evident de aceeasi natura cu cele avute in vedere de catre tine, dar dintr-un alt domeniu). Si am un chef nebun.

  42. din partea mea, duca-se!
    pe blogul lui nu intru (ca nu ma intereseaza), pe alte bloguri il ignor sistematic, iar aici nu ii raspund niciodata direct.
    dar nu pot sa nu remarc o obsesie remarcata, sint convins, de toata lumea (doar ca unii sint mai diplomati) si sa ma amuz pe seama ei ;-P
    sper ca nivelul interventiilor este perceptibil & edificator…

  43. E adevarat,”unii sunt mai diplomati” si da, e „perceptibil si edificator”.
    In ceea ce priveste „obsesia” deschid un dictionar de psihiatrie(un Larousse,sub directia lui Jacques Postel,tradus la Univers Enciclopedic in 1998):”tulburare psihica durabila, caracterizata de iruptia in constiinta a unui sentiment sau a unei idei care ii apare subiectului ca fenomen morbid care provine, totusi,din propria-i activitate psihica si persista un timp mai mult sau mai putin indelungat,in pofida vointei sale constiente si a tuturor eforturilor de a se debarasa de acel sentiment sau de acea idee.”
    Dar daca subiectului nu ii apare ca „fenomen morbid”,ci ca defulare necesara,ca exprimare de sine intr-o forma usor schematizata si repetitiva?Vai,nu cumva asta e intrebarea unui obsedat care se ignora?!

  44. sau mai bine sa vorbim despre dandysm si cum esti tu singurul dandy roman

    si cum irinel columbeanu nu e pentru ca

    numai pe tine te-a citat andreea baietei sau anca degetei,
    cum o cheama,
    dracii s-o pieptene

    numai ca io nu pot sa impac imaginea (usor miscata- e drept) unui dandy, formata prin suprapunerea unor ebose livresti si retusata prin cateva portrete dupa model, cu imaginea ta. nu pot. pozele alea pe care le-ai scapat pe net sunt ceva atat de ridicol incat, in incercarea de a le descrie, insusi lui Stoica Ludescu i s-ar arata neputinta. si-s de prima importanta in discutia despre dandysm, doar opera unui dandy este el insusi.

    ce avem acolo? un batran bolnav (caci numai boala poate urati asa) incercand sa atraga puli. calitatea de balci a fotografiilor e mascata de atmosfera sfasietoare de animal planet. poate ca nu intamplator aceste fotografii mizerabile trezesc imagini zoologice.

    imi primul rand imi amintesc un caine batran lingandu-si coaiele naparlite cu o asa lentoare, incat parca avea tot timpul din lume. era vara, poate in luna a viii-a cand incep sa se auda greierii de toamna.

    a doua imagine generata de poza in care incerci sa inghiti o pula, alexe, imi aminteste de ultimele clipe ale unui sarpe de alun- prezentate pe animal planet. desi consider ca caracterul unui om e dat, in primul rand, de atitudinea fata de moarte, nu pot spune ca incercarile acelui sarpe batran si bolnav nu m-au miscat. mai exact, schimbarea pielii ii consumase toate resursele. il batusera doua ragaoace (mai precis masculi, aia cu coarne ramuroase) si-n ranile neinchise isi facusera loc parazitii. nu mai dau alte detalii sfasietoare. acest sarpe de alun, in loc sa se retraga demn pentru revenirea in vid (precum un nor izolat care se destrama in albastrul otelit al cerului de vara), caci ce suntem daca nu niste fluctuatii ale marelui vid?, ei bine, acest derbedeu batran a gasit puteri sa prinda o broasca care avea un picior bulit.
    in timp ce incerca sa inghita broasca, fara succes- din cauza falcilor sclerozate; si asa ar fi ramas pana la sfarsit- broasca era prea mare si nici n-o mai putea scoate, o pasare s-a indurat si i-a curmat suferinta.

    nu stiu daca exista vreun inteles ascuns in inlantuirea acesta de imagini. eu am spus asa cum am vazut.

  45. George, merci frumos!

    m-am tot gandit la o metoda de preschimbare a jegului in arta. cred ca singura care functioneaza e etichetarea.

    uite, daca ales punea pe net fotografia in care se ineaca cu o pula cu titlul de ‘portret al dandystului moldovean la batranete’, toti l-ar fi considerat un martir al artei. insa a ramas un bosorog penibil.

    cuvantul! asta e! (il parafrazez pe acel mare ganditor, acum ocultat, BaHoy della Constantsa)

  46. indi-vidul nu face decit sa colporteze o imagine abuziv-folclorica, a carei falsitate a fost probata in instanta si pt care fituica respectiva a fost nevoita sa plateasca daune…
    SINGURELE poze reale sint citeva autoportrete nude, iar pe acelea mi le asum – mai mult: imi plac destul de mult.
    … si nu numai mie ;-P

  47. Adriana Babeti ( care,dincolo de faptul ca ne ofera o consistenta istorie a dandysmului in 2004, e cea care a dezvaluit multora de la noi dandysmul,traducandu-l pe Barbey d’Aurevilly in 1995)il citeaza intr-adevar pe Alex Leo Serban la pagina 104 („Dandysmul.O istorie”), nota de subsol:
    [Pentru majoritatea covarsitoare a acestor nume ii multumim lui Alex Leo Serban, el insusi un „dandy al timpurilor noastre”, rafinat critic de film si traducatorul romanului „Cerul ocrotitor” de Paul Bowles(1910-1999),autor notoriu pentru dandysmul sau.]

    Ramane de judecat…

    Pot gasi pe net ” SINGURELE poze reale „? Nu de alta,dar am comentariu fara imagine…

  48. inraspar, Babeti se ocupa de dandysm la modul sistematic, inaintea ei mai vorbisera si altii despre subiect cu destula competenta(ma gandesc la interesul pentru manierism si dandysm manifestat de miscarea literara de la Cluj).

    Cat despre dandysmul lui alex.leo cred ca el constituie mai degraba un dandy impur.

  49. Asa e,Brummell,cand am spus „a dezvaluit multora de la noi dandysmul” afirmatia era ironica,nu am dezvoltat ideea.
    Se vor aduce definiri contradictorii (sau macar diferite) ale dandysmului…

  50. george brummell: EVIDENT ca ‘impur’!!
    sa-nteleg insa, de vreme ce v-ati luat acest pseudo, ca al dvs este ‘pur’?…

    inraspar: ‘cand am spus “a dezvaluit multora de la noi dandysmul” afirmatia era ironica,nu am dezvoltat ideea’ – dezvoltati-o atunci, poate va rezulta ceva mai putin ironic…
    ps pozele reale? nu; toate sint copii ;P

  51. Ceva mai clar si mai putin ironic :
    Multe persoane cunoscute de mine (in viata fara pseudonim)au luat contact cu dandysmul prin intermediul traducerii cartii lui Barbey d’Aurevilly. Neavand anterior o preocupare profunda pentru acest subiect, au ramas uneori la aceasta unica experienta de lectura sau au continuat sa sondeze…

    Evident copii,intrebarea era daca le considerati ok si daca aveti preferinta pentru vreo ipostaza anume…

  52. am inteles.

    in privinta pozelor: da, le consider ok.
    nu inteleg ce intelegeti prin ‘preferinta pt vreo ipostaza anume’?

  53. Am capacitatea de a decide ce este relevant sau irelevant pentru mine.Se poate afirma totusi ca dumneavoastra considerati aceasta informatie irelevanta pentru mine si, cum va apartine in exclusivitate,o pastrati.Va respect optiunea.

  54. Imi asum sterilitatea discutiei(fermecatoare ,pe alocuri),tinand cont de faptul ca verva polemica nu va e straina.In afara de aceasta ,exista aici un principiu devenit mai important (ce zici,lascaris,piparule?)care intr-o forma barbara spune „rabdare si tutun”.

  55. zaza, stii bine ca nu eu le-am adus in discutie…

    probabil ca va trebui sa-mi fac, totusi, un blog in care sa le postez – cu titlul ‘mon corps mis a nu’ – caci vad ca intereseaza ;P

  56. Alex.leo.
    Nu am vrut sa sugerez ca dăcă te consider un dandy impur, inseamna ca m-as considera pe mine un dandy autentic. Dimpotriva, daca tu esti intr-adevar alex leo serban si nu cineva care i-a uzurpat numele, atunci ti-o spun cu francheţe ca iti apreciez stilul si ca nu ma consider pe nicio dimensiune superior tie.

  57. Nici eu nu am adus pozele in discutie (aici am aflat ca exista si nu imi place sa vorbesc in necunostinta de cauza).
    Alex Leo Serban,evident trebuie sa va faceti un blog (cu sau fara poze),experienta o aveti deja.

    Oricum se lamurise mai sus,zaza!Zic eu…

    Lascaris,cu pozele s-a terminat ,iar discutia sterila traieste pentru ca are interlocutori(nu sterili,ci diplomati de o parte iar de cealalta….nu pot citi gandurile).

  58. george brummell: va multumesc in numele lui als, care sint ‘chiar’ eu ;))
    lascaris: nici eu
    inraspar: nici dvs, nici eu nu le-am adus in discutie, ci blogamicul dvs, al tuturor, turco-irlandezu nervos cu pasiuni mateino-ninjice; am fost nevoit sa ma ‘intind’ intrucit a spus niste neadevaruri legate de acele poze, amalgamind imaginile reale cu o imagine falsa…

    (si gata!)

  59. În răspăr: Da, mă lămurisem. Chiar… să trecem la altceva.

    De exemplu: George Brummell, sugerasei ceva acum câtva timp. Amănunte?

  60. Alex Leo Serban,am inteles (despre mulliganoglu am mai spus ce apreciez,mentin)si numai dumneavoastra erati in masura sa lamuriti problema pozelor.Subscriu la „(si gata!)”.Aveti onoarea de a innoda discutia de unde doriti,ca la textul de la care a pornit nu am pretentia (ba chiar ma tem,hm)sa revenim.

    Zaza,nu Brummell(wwwcorneldirtyro.blogspot.com) facuse propunerea cu acel club virtual matein (la asta te refereai?), ci doarpentrulunatici (nu stiu cine e,nu a recidivat).

  61. pai, am putea porni de la o intrebare simpla: de ce sinteti atrasi (am intrat si pe blogul corneldirty, alias – am inteles – george brummell) de decadentism? (TOCMAI de decadentism!)
    eu, spre rusinea mea, descopar abia acum blogurile voastre si mi se par aproape neverosimile – nishele ideale pt niste timpuri atit de reale…
    le vad, clar, ca o reactie (exasperata) la aglutinarea gluanta din jur, la kitschul cretin din jur, la manelismul atoateinvadator, la mitocanie crasa, opulenta gretoasa, tupeu bont & neo-‘trairism’ (sau ‘autenticism’) neaos. dar m-ar interesa sa stiu ce spuneti voi…
    retragerea intr-un trecut aureolat & fantasmat (mateiu, huysmans etc) sa fie, oare, solutia? se pregateste, cumva, un fel de ‘revolutie a decadentilor’? (as fi primul dispus sa faca un numar pe aceasta tema la dilema: ‘decadenti din toate tarile, uniti-va!’ ;)) se precipita, dimpotriva, un spleen generational din care voi sinteti doar vocile cele mai cultivate?

    in ce ma priveste, mi-am descoperit afinii intr-o vreme in care nu exista nici macar notiunea de ‘blog’, asa ca ma simt cumva defazat (de ex., printre esteti l-as pune si pe andre pieyre de mandiargues…).
    ‘revolta’ mea este la fel de exasperata, dar ea a implicat – pe parcurs – si gasirea unui ‘mod de viata’ (asa-zisul ‘dandism’… ma rog, recunosc ca nu calatoresc decit cu ‘puisorul’ (= perna mica) dupa mine si ca nu accept camere de hotel fara cada in baie!) care sa-mi menajeze idiosincraziile. ‘blogul’ meu a fost pagina de ziar.
    iar rezultatul acestei ‘revolte terapeutice’ este ‘dietetica lui robinson’: acolo am incercat sa gasesc regula de compozitie a unui ‘hedonism minimalist’ – care sa se opuna, deci, hedonismului tîmp, deșănțat & becalizat care ne înconjoara…

  62. Alex Leo Serban,zau ca asta e lovitura de gratie!
    Ati rostit intrebarea esentiala,al carui raspuns constituie propria fiinta,cu alcatuirea ei dizarmonica,cultivandu-si cu ostentatie idiosincraziile si estetismele,in umbra unei masti…Aveti dreptate cu reactia exasperata, numai ca nu este(in ceea ce ma priveste) un act premeditat,ci mai degraba,cum spunea Gautier in prefata din 1868 la „Les Fleur du mal”,un idiom necesar dar nu al unei civilizatii care se dezintegreaza ,ci al uneia care isi schimba paradigmele.
    O revolutie a decadentilor? Nu,sunt rafinamente gratuite, tacute,care se autoanihileaza lent,odata cu practicantii lor. Blamatul elitism se risipeste cand isi organizeaza cluburi si mese festive.”Spleen generational”,nu cred ,e mai degraba o raliere subterana,bazata pe o forma mentis specifica (istoria personala,evenimente si lecturi,morbul decadentei sadit de o providenta mai putin fasta).
    Va multumesc pentru detaliile personale,intr-adevar ele sunt semnificative,nicidecum triviale,cat timp construiesc o existenta- dandy.Si eu am maniile mele legate de asortarea culorilor de exemplu…
    Minunat ca l-ati pomenit de Mandiargues,ar trebui scris pe blogurile acestea macar despre „Muzeul negru”…
    Mi-ati adaugat „Dietetica…” pe lista de lecturi,cat despre hedonism ma intereseaza recuperarea lui pe calea enuntata.

  63. ALS, ne-ai deconspirat – chiar planuiam o revolutie a rectionarilor. Eu ma pregateam periindu-mi jobenul si lustruindu-mi bastonul cu maciulie de argint.

  64. Am bastoane negre cu maciulie de argint, maro cu terminatie de fildes – asa ca daca raman fara joben ma multumesc cu bastoanele.

  65. auziti, stimati telespectatori: „autoportrete nude”! pornografia aia de cea mai joasa speta!

    mult tupeu ai, triestin din Dorohoi!

    nu m-am intors bine sh-am bagat doo, maxim trei mirari

  66. In raspar, doapentrulunatici e blogul meu facut pe WordPress. Dat fiind ca adresa corneldirty ajuns si la cateva persoane oarecum onorabile, m-am gandit sa-mi mai fac un blog unde sa postez lucruri ceva mai excentrice. Intr-adevar eu facusem propunerea unui club matein virtual, insa trebuie sa recunosc ca nu am gandit inca niciun protocol.

    Alex Leo, desi suna seducator sintagma de revolutie a decadentilor (sau mai degraba contrarevolutie a decadentilor), aceasta mi se pare la fel de probabila ca o resurectie a jansenistilor. De altfel, decadentii sunt in principiu fiinte care isi consuma revolta in singuratate si a vorbi despre revolutie (adica de o miscare de amploare care presupune o actiune comuna bazata pe macar o vaga organizare anterioara) e putin bizar.
    Despre istoria relatiei mele cu decadentismul poate altadata, acum nu am nici cea mai baga dispozitie pentru confesiune.

    P.S. N-ar fi mai estetic sa discutam exclusiv despre idei si sa evitam atat de românescul atac la persoana?

  67. sint contrariat: cum ii suportati, domnilor & doamnelor decadenti, pe alde astia din ‘stirpea’ lui becali?!?
    se intereseaza de mateiu, dar n-au nimic matein;
    se intereseaza de heraldica, dar blazonul le e strain…
    enfin.
    imi mentin propunerea pt un nr dspr decadenta&decadenti (deja am si acordul revistei); m-ar interesa contributiile zazei (fireste!), inraspar, george brummell – si, desigur, toti cei/cele care simt o afinitate cu subiectul (oamenii recenti & faux-decadenti exclusi, fireste!)
    ps zaza are emailul meu

  68. Of, iar reluam, va inteleg contrarierea daca incerc sa privesc din punctul dumneavoastra de vedere.Nu judec oamenii unilateral doar pentru a-mi aroga o puritate decadenta, nici nu-mi neg latura impulsiva si negatoare (doar ca o exprim altfel).

    Bineinteles ca accept propunerea dumneavoastra,astept sa vedem alte conditii(legate de termen, spatiu s.a).Excluderea e fireasca, dar subiectiva.

    George Brummell, vina e a mea, nu am putut intra sa verific comentariile.Primul comentariu cu un nume nou are nevoie de validare,altfel intrai automat.

  69. cum iti suporta si tie damfurile de curvoi batran. muiel, pe mine nu ma impresionezi cu scancetele astea sau cu sentinte gen cutare n-are nimic matein (vezi ca tot folosesti gresit cuvintele). toate astea sunt reactii la mizeriile pe care le-ai imprastiat pe net. nu se rezolva decat cu banare, asta ca sa nu te mai chinui sa tot faci promisiuni si intelegeri.

    loloi! vrei sa introduci blogherii in cultura romana! vezi sa nu-i introduci precum complexul pasadia, acel morman de prostii

  70. tyler durden: evident ca sintagma ‘revolutie a decadentilor’ este paradoxala si provocatoare… eu nu m-am gindit, insa, nicio clipa la un ‘call to arms’ (‘aux armes, citoyens decadents’ ;P) social sau cultural, ci la un numar care sa surprinda aceasta ‘singuratate revoltata’ care, oricit de atomizata, formeaza totusi o comunitate –
    deci titlul ar fi mai degraba acoperitor pt toate aceste decadente care se consuma ‘autour de leur chambres’ & fac ‘revolutii’ in surdina…

    inraspar: pt mine lucrurile sint f simple, anumite fiinte nu au ce sa caute in saloane – decit, eventual, sa aduca tava, dar si atunci ar trebui spalate & periate bine in prealabil, sa se duca rapănul. contrarietatea mea la asta se referea; nu poti vorbi dspr decadenta cu niste ‘domestiques’ – exista totusi niste praguri ontologice…

  71. Nu ader la relativismul absolutizat al omului recent (de genul „toata lumea are dreptate”),dar nici nu pot sa nu vad justetea risipita de ambele parti.Cred ca avem nevoie si de o voce care sa spuna ca rafinamentul cere separare neta de manifestarile grobiene, dar si de una care sa demaste riscul rafinamentului salonard, fada, ipocrita gramada de cuvinte.Separarile ferme mai pot fi doar imaginate.

    George Brummell, ne mai gandim la clubul matein, greu sa evitam festivismul si encomiastica.De acord cu ideea claustrarii decadentilor iar in ceea ce priveste atacul la persoana, se pare ca prezinta atractii irezistibile.

  72. Pacat că a disparut institutia duelului, in felul asta polemica de mai sus s-ar fi terminat ca-n serialul Nemuritorul, ar fi ramas numai unul. :))

    Nu-s neaparat un pudibond, insa alunecarea in ”pirguitudine” cred ca nu-si are rostul.

  73. care atac la persoana?
    asta: alex leo serban octombrie 8, 2008 la 11:03 am – „<>, spuneti? ciudat, atunci, cum de aveti atita drag de mulliganoglu… ;-)”?

    niste flegme-n teasta plana a prostului din curtea scolii, pe numele de catalog Serban Acameristei, numiti voi atac la persoana? delicatilor!

    in ce priveste rafinamentul, el se poate gasi si in stransul frunzelor- mai interesant, oricum, decat innodarea cravatei (ma rog, depinde de perspectiva).

  74. Stiti ceva … eu ma declar cel mai mare dandy in viata.
    Parca am fi la gradinita – care e mai dandy si mai decadent. Dintre multii dandy ai secolelor trecute doar cativa aveau posibilitatile materiale de a-si sustine obsesiile estetice, iar in privinta decadentilor mai toti erau sarantoci si fara ascendente nobiliare (in lipsa completau cu multa imaginatie si gaselnite heraldice). Asa ca e cam greu de transat distinctii clare pe acest taram.

  75. Mulliganoglu, de care „am drag”, nedelicatule, ma intreb totusi unde putem ajunge cu discutia.E adevarat ca nu avem deadline,vreun plan cincinal de idei la hectar si nici vreo gazda aderenta la cenzura.Sau poate tocmai de aceea…

    Zaza, multumim de scurtul popas !

    Lascaris, astia suntem noi(doi), stiu ca intelegi si imi permit .

  76. inraspar, nu stiu unde- tocmai asta e farmecul. ma rog, se pot exclude imposibilitatile statistice precum: Acameristei sa-si ceara scuze pentru mizeriile, minciunile si aberatiile pe care le-a imprastiat pe aici; io sa-l las sa-si taraie dezgustatoarele batraneti de geambas…

  77. george brummell: oh, nici vorba, duelurile erau intre gentlemen; nimeni nu se ‘duela’ cu rîndașii…

    lascaris: nu am pretins niciodata ca as fi un dandy, altii au facut-o in ce ma priveste

    inraspar: dupa cum poate observa oricine nu este de rea-credinta, cel care ataca nu sint eu; eu nu fac decit sa raspund, piezis – pt ca direct ar inseamna sa ma cobor la nivelul sau -, pe un ton mai mult decit calm.
    in ciuda invitatiei sale (induiosatoare) de a intra pe blogul cu sabiile pt a ‘continua caftul’ (sau ceva in acest spirit), se poate lesne constata ca nu am facut-o – din acelasi motiv. (sa-nteleg ca mi se sugereaza sa o fac, pt a mentine blogul acesta ‘curat’??)
    nu este singura persoana pe care o ignor la modul acesta: la fel am procedat si cu altii, care aveau un limbaj asemanator… ce sa fac? detest grobianismul – acestea sint limitele ‘rafinamentului’ meu ;P

  78. Am inteles, mulliganoglu, tocmai de asta imi era frica, de finaluri telenovelistice.Dar zau ca atata perseverenta trebuie sa aiba si un tel nobil.

  79. Alex Leo Serban, modalitatea de raspuns la atacuri va apartine,cat despre calm ar fi interesant de stiut ce face fiecare din participantii la discutie in paralel (tutun, cafea, gestica etc).Comentati pe ce blog doriti, nu am obsesia curateniei (iar perioada freudiana s-a consumat in liceu).
    Domnii de fata (si nu numai) sunt bine-veniti.
    Si eu detest grobianismul, dar nu inainte de a verifica (daca e posibil) ce se afla in spatele lui.

  80. Brummell, ce inseamna sa trag cortina?Te referi la neaprobarea comentariilor?Chiar consideri ca am dreptul de a inchide gura cuiva ca sa-mi pastrez blogul „curat”? Pai atunci imi fac codite impletite,cu panglici apretate si ma asez in fata oglinzii…

  81. Bombonelle, lasa vaicarala asta teleghidata si lupta ca si cum ai fi barbat (pentru spectacol, daca nu pentru a salva aparentele). te-as da la vietasii de pe Rahova, da’ ai boci muieratic si nu vrem sa strangem lacrimi de mila

  82. eh, poftim!
    macar daca ar avea un pic de minte…
    ps inraspar, in spatele grobianismului se afla – indeobste – o proasta educatie si o proasta extractie, dar un temperament oriental nu are cum sa-i strice ;)))

  83. Stimati domni,daca pozitiile sunt ireconciliabile si nu poate avea loc un dialog (cu sau fara tema data), aveti solutia discutiei cu alti interlocutori,ignorarea celui pe care il considerati blamabil sau provocarea lui la duel (in sensul propriu),abordarea unei teme de interes si pentru ceilalti.
    Daca intr-adevar aceasta confruntare va provoaca fiori de placere sau va permite o defulare indelung asteptata, nu pot decat sa va urez descarcare placuta.
    Pentru privitori ea nu mai are vreun sens,lipsita fiind de argumentatie.

  84. in ce priveste circul, toti il adora, altfel l-ar ignora. dar cineva i-a pacalit ca e de bun simt/gust sa scrii ca nu esti de acord cu tavaleala, ca vai! cat de revoltat esti!

    ca si cum te-ai duce in mijlocul satrei sa opresti bulibaseala. hai siktir, stimati telespectatori!

  85. mulliganoglu si ALS, daca vreti sa va duelati eu ma ofer arbitru. Martorii ii alegeti singuri. Doctor nu stiu de unde sa luati, dar cine mai are nevoie de asa ceva si la cat de bine pregatiti sunt astia din ziua de azi … mai bine lipsa (aveti mai multe sanse sa scapati fara). In ce ma priveste as prefera floreta, dar nu tine de mine sa alegerea armei, acest drept va apartine in exclusivitate.

  86. Asta cu floreta imi aminteste de Meteorii lui Tournier si de o anumita confrerie.:D

    In raspar, nu-mi permit sa-ti dau sfaturi atat de radicale, era o sugestie mai mult simbolica. 😉

  87. domnilor (cu exceptia turco-irlandezului maidanez, care nu este asa ceva),
    va repet ca nu se pune problema niciunui ‘duel’ – ar fi, din parte-mi, un gest de tot exagerat care l-ar ridica pe pastramagiu, atit de in largul sau in mahalaua-i constitutiva, la o spoiala de noblete care, oricit de ersatz-instant, ar fi nu mai putin scandaloasa in ordine simbolica, ducind la ruina datelor firii si a firestilor ierarhii…

    consider, insa, ca sint cit se poate de on-topic, categoria ‘repulsii’ ;P

  88. imi place cum expandezi, aleshe; mai ales in directia fricii de a nu se darama ceva, chestie mostenita genetic, probabil, de la neamurile de magazioneri care au tot aranjat marfa pe rafturi

  89. cit de patetica – (si) pt ca maladiva… – aceasta dependenta a golanului fara calitati de ‘his masters’s voice’, nu vi se pare? 😉

  90. In ceea ce priveste apucaturile onor stimabilului Oscar, a se vedea circul cu nevasta lui Stoker si relatzia ffff telectuala pe care o a avut cu Ada Leverson. Se prea poate s-o fi loat la intrebari si pe Ellen Terry, dar nu garantam. In fond, homosexualitatea nu e supusa optziunii personale atunci cand la 22 de ani, pe bancile facultatzii ai deja ultimul grad vizibil…

  91. Multumim de poposire (tocmai in contextul de mai sus) si de precizarile legate de stimabilul Oscar. Mi-am amintit asa de o carte despre relatia cu Gide, pe care am citit-o dar nu imi mai amintesc aproape nimic (se cere deci relectura).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s