Fabrica de curente literare

Impartasind cu  Mulliganoglu o impresie – ca titlurile capitolelor cartii lui Eugen Negrici,”Iluziile literaturii romane” evoca o obsesie comuna :figura lui Mateiu I.Caragiale – purced la o scurta trecere in revista a ideilor din „Obsesii nobiliare”(capitolul trei).

Umanismul romanesc – concept introdus in anii ’70 si ’80 in istoriografia literara,avand o „justificare  ideo-politica de sorginte leninista” ,aducand o contrapondere laicizanta la caracterul religios al literaturii romane vechi; se ajunge la formulari aberante de genul „Umanismul a rasarit la noi cu radacini in pamantul nostru” (Istoria literaturii romane,editata de Academia R.S.R.,1970),pornind de la nevoia construirii unei „fictiuni ascendente” care sa justifice  „Umanismul si Renasterea  epocii de aur”;

Protocronismul – nascut din agonia spiritului critic si promovat de intelectuali cu o stralucita pregatire filologica (Mihai Berza,Alexandru Dutu,Virgil Candea,Dan Zamfirescu,Dan Horia Mazilu) care ar avea in comun statutul de istorici ai ideilor,mentalisti,bizantinologi,slavisti,evocatori de cutume etc,statut ce-i face sa uite ca literatura nu poate fi luata „la pachet” cu alte produse culturale pentru a servi unor demonstratii (vezi,mai ales argumentarea unui baroc romanesc,demontata de altfel si de N.Manolescu in „Istoria critica…”);

Preromantismul – curent a carui existenta nu poate fi demonstrata in contextul in care nici romantismul propriu-zis nu se justifica intr-o epoca in care „prevalau stradania facerii si acoperirea grabnica a terenului viran”;neexistand un clasicim bine conturat,preromantismul poate fi acceptat doar ca tensiune a cautarii formei si fondului adecvat (sugestia lui Mircea Anghelescu,in „Preromantismul romanesc”), un fel de dibuire ce se va finaliza abia la momentul eminescian;

Onirismul – curent confectionat (de Dumitru Tepeneag ) pornind de la o formula de creatie ce i-a apartinut in primul rand lui Leonid Dimov (singurul reprezentant veritabil,se pare) ,tolerat de catre regimul comunist pana la un punct (apar primele volume,mese rotunde) cand se manifesta denigrarea ;

Balcanismul – componenta caracteriologica pe care ne-am fi apropriat-o masochist,avand la baza o confuzie a cunostintelor geografice,istorice si etnografice ale occidentalului care „a inghesuit in Balcani toate bolile lui,la care le-a adaugat si pe cele ale Orientului”; balcanismul literar e considerat creatia lui G.Calinescu care,cu fantezia critica si denaturarile insesizabile a adus trei scriitori sub aceasta umbrela : I.L.Caragiale,Ion Barbu,Mateiu I.Caragiale(la acesta din urma Calinescu pusese amestecul stilistic pe baza amestecului sangelui strain si nu pe cea a tendintelor contrare structurale autorului,cum ar fi fost mai firesc).

Observ ca Negrici nu s-a referit si la cele trei volume ale lui Mircea Muthu,”Balcanismul romanesc” in care, apare legitimarea cu acribie a conceptului (in relatie cu cel de balcanitate,reflectand dimensiunea etica si axiologica a popoarelor peninsulei in secolele XVI-XVIII) ,definit ca „o arta a cuvantului ce recupereaza si rascumpara la modul tragic sau parodic o istorie nationala dramatica”.In viziunea aceluiasi autor, la Mateiu s-ar realiza un echilibru intre „sanctiune etica si autocratism estetic.” Cu lupa lui Negrici toate acestea sunt rezultatul unei induiosatoare dorinte de a legitima pana si mahalagismul recuperat estetic…

Despre acceptiunile termenului „balcanic” si despre eroarea de localizare mai gasiti si in „Dilema veche”,nr.221/1997.

Fabrica produce in continuare…

Reclame

6 gânduri despre „Fabrica de curente literare

  1. cunostintele mele de teorie literara fiind cvasinule, rog sa-mi fie scuzate eventualele formulari nepotrivite.

    dn cele de mai sus se intelege ca (pre)romantismul poate sa apara numai dupa/pe clasicism, idee care imi pare gresita, chiar daca romantismul se defineste, oarecum, in oozitie cu clasicismul. se poate inchipui foarte usor o zona de istorie litarara nula in care se scrie in cel mai curat spirit suprarealist. cum ar veni, se confunda sistemul de etichetare cu produsele etichetate.imi pare un transfer de obsesie a continuitatii de la criticati la critic.

    balcanismul… hm. o inventie care tine, imi pare. problema: se confunda un criteriu estetic cu criterii etice/morale, balcanicul fiind, se stie, imoral (daca nu amoral), lenes, degraba blasfemiator si-n acelasi timp pupator de icoane, avar si generos, un soi de androgin moral s.a.m.d. in schimb, balcanismul literar imi pare foarte izbutit estetic, profund original si asta e indiscutabil daca privim operele celor 3 autori. si eticheta ruleaza, chiar daca apropierea celor 3 cu stiluri atat de diferite poate sa para fortata. si nu atat din punct de vedere al tematicii, cat al limbii care e slefuita pana la deznadejde (cu tehnici osebite, se intelege).

  2. E adevarat,curentele literare sunt concepute ca o succesiune de opozitii,in mod fortat,pentru ca evolutia e mult mai lenta (exista initiatori,dar si epigoni ,sau chiar o reluare a unor trasaturi care devin intr-un fel o constanta spirituala).Asa e,etichetele sunt lipite cu grija,dar uneori discrepanta sare in ochi.Pe de alta parte chiar si suprarealismul are o traditie de negat si una de continuat,nu mi-e foarte clar ce intelegi prin „zona de istorie literara nula”.Eu cred ca in istoria literara curentul literar e un concept perimat,ce ar trebui redefinit ca sa mai funtioneze mai mult de nivelul manualului.

    Da,cu balcanismul e o alta discutie,si mie imi pare ca functioneaza,asta inseamna ca exista o realitate pe care se bazeaza,problema ar fi cu ce includem in el.Raportul dintre etic si estetic e boala veche la noi,de la Maiorescu pana la discutiile actuale cu scriitorii colaboratori.Eu cred in puterea artei de a recupera imoralismul si alti demoni asociati,un fel de estetica a uratului sau,in alta directie,in gratuitate si slefuiala pana la deznadejde (cum spui,in stil pasadesc).

  3. ‘zona de istorie literara nula’: sa zicem… un trib de prin Australia, alfabetizat de doua/trei generatii. imi inchipui ca totemul (cimierul, a propos de steme) si gandirea simbolica se va reflecta puternic in textele lor.

    e bine, cred, ca arta sa fie dincolo de bine si de rau. sau dincoace, dar nu pe linia asta.

  4. Vrei sa spui ca o alfabetizare recenta nu permite existenta unei literaturi viabile?Asa e,dar la noi,s-au introdus pana acum in istoriile literare (de fapt,culturale)textele in slavona,avand un continut religios ,apoi lucrariile istoriografice (in limba romana,cautand cu lupa elemente literare,de fapt acestea reprezentau doar strategii de convingere,interese boieresti etc),dupa care s-a trecut la sincronizarea fortata(dupa cum zicea Negrici,cu umanismul,pana la postmodernism).

    Nu pe linia asta?Dar pe ce linie? Nu sustineam totusi ca un criminal care scrie o opera geniala sa fie salvat de la pedeapsa,ci doar ca faptul ca e criminal n-ar trebui sa ne impiedice sa-i apreciem opera (si sa aplice justitia pedeapsa).Iar scriitura artista poate salva trivialitatea cotidiana,dandu-i un sens in lumea fictionala,nu doar colorand-o cu figuri de stil.

  5. ba din contra, permite; literatura aceasta noua poate fi chiar spectaculoasa, neexistand cliseele, marile exemple care se pot insinua in text- sigur, depinde foarte mult de receptor. dar sa lasam.

    poate face multe minuni arta literara, mai ales cand nu si le propune.

  6. Da,e o dicutie interminabila ,in care cu argumente poate fi sustinut aproape orice.

    Are si spontaneitatea retorica ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s