Iluziile literaturii romane

Am asteptat cartea lui Eugen Negrici,fara sa stiu ca autorul isi propusese sa o scrie,din nevoia de a-mi vedea confirmate tendintele subversive in materie de critica si istorie literara,anarhismul poate structural,de a asista la distrugerea supuseniei ignorante fata de marile figuri ale literaturii romane.Tot ce  inghitisem gratie formarii mele institutionalizate ma tinea departe de literatura si ma ducea in lumea admiratiei neconditionate si selective (criterii neprecizate,evident) sau in cea a terminologiei voit stiintifice (teoria literara ,care mi-a ramas draga,dar in alta lumina) atasata parazitar textelor literare pentru a ascunde ineficienta lecturilor sau chiar inexistenta lor.Descoperirea unor autori a reprezentat uneori o lupta cu formularile si prejudecatile acumulate,o incercare de relectura aproape naiva a textelor ,o incapatanare de a-i vedea, dincolo de drumul cu sageti indicatoare, pe cei uitati,exclusi,marginali,a caror opera nu a servit ideologiei dominante ,care nu au participat la chefurile si nepotismele literare , care nu au aderat la formulele estetice ale epocii , nu au fost canonizati (coroane si recitari ritualice) sau au avut (ne)sansa de a fi evitati de manualele scolare.Ar fi vorba despre cealalta fata a prozei (formula ii apartine lui Mihai Zamfir )…

Cartea a aparut anul acesta si am tot mentionat-o de cate ori am avut ocazia,pentru ca e deschizatoare de drumuri,cu toate neajunsurile inerente.Din lectura cuprinsului va veti da seama despre ce este vorba,altfel as face o prezentare cam lunga.M-as putea opri in viitor la un capitol pentru a- l detalia / discuta,mai vedem.

Totusi ,trebuie precizata miza cartii. Inertia sentimentala care decreteaza excelenta  „produselor mediocritatii seculare” si „efervescenta mitogenica” romaneasca au o explicatie la nivelul imaginarului :amintirea sau presimtirea primejdiilor istorice au creat o psihologie „conservatoare si defetista,chiar izolationista”.Autorul isi propune o radicalizare a spiritului critic si o regandire  „cu calm si seninatate” a conceptelor  si interpretarilor consacrate,din perspectiva studiilor despre mit intreprinse de Roland Barthes,Alfred Sauvy,Raymond Ruyer,Raoul Girardet,Roger Bastide.

Reclame

9 gânduri despre „Iluziile literaturii romane

  1. Si eu am avut aceeasi impresie cand am citit cuprinsul.Negrici insista mai mult asupra literaturii postbelice iar la interbelici il intereseaza falsul modernism al poetilor.Cand am citit cuprinsul am cautat cu infrigurare numele lui Mateiu,nimic…Pai opera lui contine mai toate obsesiile si miturile numite de capitole,e chiar despre fiinta in intruparea ei romaneasca.
    Voi reveni la carte,ti-a trezit interesul vreun titlu de capitol?

  2. O sa citesc si eu cartea. Promit! Pana atunci insa, ce zice despre „Ceahlaul literaturii romane” (iata un exemplu minunat al limbajului de lemn, o expresie gretoasa, ce ma bantuie de ca un cosmar si de care nu reusesc sa scap).

  3. Am inteles,o sa scriu despre capitolul cu obsesii nobiliare,mi-a atras oricum atentia.

    Lascaris,ai promis deci…Ceahlaul nu l-am gasit (pacat!),in schimb sunt pagini despre Luceafar,George Calinescu,Marin Preda,Mircea Eliade,Vasile Voiculescu s.a.

  4. Multumesc,white noise, dar nu mi se incarca site-ul de cand l-au schimbat.Stai ca am descoperit ceva,daca am un link pe care pot sa-l selectez fara imagini merge,mi-ai purtat noroc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s