Mateiu printre capsomani

Printre marturiile venite „de pe celalalt trotuar” (cum se exprima Perpessicius) legate de personalitatea lui Mateiu I. Caragiale, am regasit constanta descriere de vestimentatie demodata,morga aristocratica si rigiditatea mimicii – cam tot ce a reusit sa primeasca contemporaneitatea de la eul social matein. Ba vreo doua priviri feminine nu s-au lasat pana n-au consemnat cu minutie gospodareasca intepata franjurile pantalonilor uzati sau nu au comparat total neinspirat culoarea manusilor fine cu cea a puisorilor de rata. Iata-l pe Mateiu la Capsa ,in viziunea lui Cezar Petrescu, redata in revista „Gandirea” ,anul XVII,nr.3,martie 1938 :

Sosea Mateiu,ascunzandu-si timiditatea sub armura trufiei distante, ceremonios politicoasa ,care aci nu facea nici o impresie.Vreau sa spun : nici o impresie buna ! Aci, nu mai era un personagiu.Era o tinta.Cat timp isi sorbea cafeaua ori vermutul, pe bani dramaluiti de-acasa intr-o saracie discreta, savant mascata, confratii si prietenii il mai crutau, il mai iertau.

Chiar pe acest teren al cancanurilor, se intampla a fi strasnic de utilat, ca orice patimas cercetator de documente, lector de memorii si corepondente, iscoditor de izvoade si genealogii.Isi filtra insa humorul prea subtil, cu prea multe aluzii livresti, pentru a capata vreo adanca priza la auditor.Ii lipsea verva grasa, directa, de cafenea orientala, care a facut celebritatea lui Iancu Caragiale.il mai dezavantaja si o voce lipsita de acreala agresiva, cu sunetul r muiat pueril , cu intonatiile surde si prielnice numai taifasurilor in numar restrans, de doi sau de trei, in mai tainuite si tihnite unghere.Se retragea in gulerul inalt dupa cateva tentative fara efect, tuguind buza de sus in mimica de copil imbufnat.Un copil carunt,imbufnat.

Indata , incepeau alte glasuri sa-l impunga cu intrebari viclenite asupra proiectelor literare, descoperirilor heraldice si genealogice, asupra esteticii vestimentare si pietrelor pretioase, juvaerelor, miniaturilor, infoliilor in editii princeps.

Impermeabil cu totul intentiilor ironice, Mateiu Caragiale replica preocupat numai de precizia raspunsurilor.Arar sclipea un taius violent, lovind du tac au tac  peste obrazul unui interlocutor care se intrecea cu masura…

Oricat de insensibila la nuanta e cafeneaua , inregistra asemenea lectie subtire.

Se razbuna dupa plecarea lui Mateiu, cu mai vartoase hazuri, mai desantate anecdote, amintiri si nascociri, menite sa-l situeze definitiv in categoria epigonilor ratati, ridicoli, emfatici in nulitatea lor, incapabili sa poarte  cu demnitate pe umeri povara unui nume glorios.

Reclame

17 gânduri despre „Mateiu printre capsomani

  1. excelent portret: Contele printre zarzavagii.

    inraspar: ai avut acces la desene in original? si cum se poate asta?

    am remarcat primul scut verde si aur (cred ca deviza e ‘cave, age, tace’, neh?

  2. Da,printre putinele portrete care-l surprind in mondenitate, pe care le-am gasit deocamdata (am sa mai caut in memorii ale contemporanilor mentionati in Agenda.Acta.Memoranda …).
    Acces la desene?Vorbesti de visele mele in care vreun urmas al lui Cioculescu sau al lui Perpessicius ma invita la o cafea in podul casei ,punandu-mi in brate manuscrisele „pierdute”.Deocamdata am doar cartea lui Al.Oprea,Mateiu I.Caragiale – un personaj.Dosar al existentei,ce contine scrisorile,jurnalul(ce avem deocamdata),insemnarile zilnice,notite preliminare la Craii…si alte bucatele,plus fotografii si desene (inclusiv armele cu deviza previzibila).

  3. Cartea a aparut in 1979(Colectia Manuscriptum,Muzeul Literaturii Romane)deci poti incerca la anticariat,eu asa am gasit-o (noroc chior).

  4. Plăcut. Dar Cezar P. este o brută fără fineţuri, ca de obiceiu. Deşi bun observateur.

    PS: În altă ordine de idei, cred că toţi avem acelaşi vis obsesiv al găsirii manuscriptelor rătăcite – eu cel puţin mă încăpăţânez să cred asta.

    Stay tuned, at some point. Am o lună de toată isprava, din păcate.

  5. Da,Lascaris, eu am resimtit o tristete a inadecvarii lui Mateiu la mediul respectiv si a valorilor sale trecute in penibil de cheflii…

    Ce sa facem Zaza,daca acestia sunt oamenii care se inhama la intreprinderi si polemici literare in devalmasia interbelica,fineturile l-ar fi tinut cel mult in tagma debutantilor , nu la conducerea „Gandirii”(unde chiar a fost fin,in raport cu Nichifor Crainic).Fascinatia pentru platitudinea realista (in roman) era asa de mare ca el ajunge sa reflecteze cu ingenuitate:
    „Ma surprindea cultul lui Mateiu pentru literatura intrucatva afectata,minora,sclava stilului artist,caduca si lipsita de sange arterial.”
    Mie imi par toate atributele acestea demne de admiratie,prin refuzul obiectivitatii cartonate,al formulei care sa te propulseze in zona „majora”aclamata masiv,al stilului anticalofil (de melodrama camilpetresciana zisa proustianism),al constructiei plicticoase de megalomanie balzaciana.Iar ‘sange arterial’ are tot capsomanu’,doar estetul stie sa-i impuna o circulatie spiritualizata…

  6. Chefliu era şi Mateiu, în Primul Răsbel, cu garnizoanele ruseşti. După care, fireşte, totul a fost cu desăvârşire pierdut.

    Inadecvarea este o falsă problemă, tributară unei vederi din exterior. Probabil că în cazul matein, alegerea deliberată de set aside şi trai în alte vremuri, după cai verzi pe pereţi e cheia nimerită circumstanţei.

    Mă tot întreb, în ultima vreme, dacă nu cumva ăsta e rostul, voluptatea şi curajul de căpetenie.

  7. Fara indoiala ca vederea din exterior se da in vant dupa tuse groase si spectaculozitati de tabloid.Dar tot vederea din exterior poate aduce o diferenta de unghi care sa intregeasca portretul sau sa ne elibereze de o imaginata empatie cu scriitorul,cazuta in sterilitate sau bovarism.
    Pai asta e,circumstanta originara,inaccesibila in puritatea ei,asa ca ne dedam aproximarilor si brodarilor pe marginea textului inteles de noi.

  8. depinde de sistemul de referinta, caci stim de la Einstein ca totul e relativ. si cum nu exista un sistem de referinta preferential…

    mie-mi pare relativ simplu cazul: un nobil care s-a nascut in tiganie. si care a refuzat sa se adapteze

  9. Deci in sistemul tau de referinta,mulliganoglu,nobletea nu e doar una a sangelui sau a faptelor de arme,ci mai mult a spiritului. Asta face cu atat mai dificila aplicarea etichetei de ‘nobil’,mai ales cand tigania contamineaza inevitabil tot ce atinge…

  10. nobletea spirituala e o conditie necesara, nu stiu daca si suficienta; cu siguranta poate influenta faptele de arme.

    in ce priveste sangele, aici lucrurile sunt mai complicate. desigur, copilaria intr-un palat are alte urmari decat cea de pe ulita.

  11. Nobletea lui Mateiu este deci complexa ,o masca lipsita de aderenta spun unii,o constructie narcisica si livresca spun altii,o identificare a aparentei initial jucate cu fiinta launtrica (asta face parte si din estetica dandy)generand o paradoxala autenticitate a artificiului (inclin sa cred,in seara asta).Nobletea comportamentului ascundea insa nelinistea de care vorbeste si in Jurnal si fara indoiala ‘huliganismul’semitrucat de tinerete (Scrisorile catre Boicescu).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s