Pajura lui Lascaris

Iata lucrurile si intamplarile:
1. Mateiu I.Caragiale,”Clio”,din ciclul “Pajere” ( cu fragmentul: Zac norii ce, în pragul genunilor cereşti,/Par pajere-ncleştate de zgripţori din poveşti)

2. Ovidiu Cotrus , »Opera lui Mateiu I.Caragiale »,paginile de mai jos :

3.     In raspar (adica eu) observa ca Ovidiu Cotrus se opreste cand ne era lumea mai draga cu interpretarea (paginile urmatoare nu contin vreo revelatie) si ca sunt necesare doua lucruri : o analiza heraldica serioasa (nu de genul « sa cautam in dictionarul de simboluri ») + aplicarea neintarziata a psihocriticii (Charles Mauron ne invata) caci imaginile obsedante se regasesc si in proza lui Mateiu si se poate configura mitul personal prin relationare cu fragmentele existentiale pastrate .

4. Mai mult in gluma (dar cine stie ?) ,demascarea lui Lascaris ,piparul :

Therefore, the two-headed eagle became popular in the Byzantine Empire, and it was probably Theodore II Lascaris, the Basileus between 1254 and 1258, who chose it as the symbol of the Byzantine Empire, because it symbolized well his double temporal and spiritual sovereignty.

http://www.nationmaster.com/encyclopedia/Double_headed-eagle

Reclame

9 gânduri despre „Pajura lui Lascaris

  1. Lascarisul meu nu are,in cel mai bun caz, decat o legatura indepartata cu imparatul bizantin de care faci tu vorbire. Va las pe voi sa il descoperiti.

  2. in sonetul in discutie nu vad decat un soi de blazonare, poetica, a luptelor dintre Danesti si Draculesti (duse mai departe in seria II, mai joasa, Cantacuzino-Baleanu)

  3. Lascaris,descoperirea numelui a fost intamplatoare si oricum ar trebui verificata informatia.Daca vrei cercetari pentru adevarata semnnificatie a numelui,cred ca e prea solicitant,ai putea sa te autodezvalui.

  4. Mullianoglu,faptul ca e o simpla „blazonare poetica” a luptelor respective -cum spui tu -inseamna ca nu are o mare importanta ca sens incifrat,dar are ca simptom al preocuparii mateine pentru steme si detinatorii acestora.Pe mine ma intereseaza cum se transfera aceste informatii de la un text la altul si care sunt atributele nobilitatii(de la trufie,pana la patima ascunsa).Orice indiciu e important mai ales intr-un univers cu obsesii clar delimitate.

  5. nu chiar o simpla blazonare. motivul pentru care foloseste pasari de prada (si sunt atat de folosite in heraldica): rapacitatea, conditia esentiala pentru a te ridica deasupra haitei si a deveni daimyo. sigur, exista si eroi, sfinti ai sabiei, dar ei nu intemeiaza dinastii pt. a inmulti si trasmite prada.

    cu timpul apare si trufia. cu cat creste trufia, cu atat scade rapacitatea (vitalitatea) si usor-usor linia se subtiaza, ii piere pofta de viata si se stinge.

  6. Iţele sunt încurcate rău. Aşa cum spuneam Lascaris la care ma refer nu are multe în comun cu împăraţii Lascarizi (sau poate are, cine ştie…).
    După cucerirea stupidă a Constantinopolului de catre cruciaţi in 1204, în Imperiul Bizantin au rămas trei provincii conduse în continuare de vechi familii bizantine ( Imperiul de Niceea, Imperiul de Trapezunt şi Principatul Epirului ). Familia Lascarizilor din Niceea, aplicând o politică socială, economică şi militară inteligentă (ce acorda paturilor sociale de mijloc o mare importanţă) a acumulat o forţa suficientă pentru recucerirea bătrânei capitale a Imperiului roman de Răsărit. Din păcate, venirea la conducerea Imperiului a lui Mihail al VIII-lea Paleologul, reprezentantul aristocraţiei bizantine, în urma uzurpării tronului ultimului împărat lascarid a marcat reluarea unei politici interne si externe falimentare.
    Cursul evenimentelor este cunoscut – Imperiul Bizantin a ajuns în final la dimensiunile fostei metropole, cucerită de turci in 1453.
    Dacă occidentalii nu ar fi fost atât de barbari si de înguşti, dacă familia Lascarizilor nu ar fi fost îndreptată (în momentul în care părea că bătrânul Imperiu căpăta o noua viata)… ehe … regrete decadente.
    Lascaris, cel pe care îl am in vedere, este o misterioasă apariţie de pe la începutul secolului al XVIII-lea. Pentru o scurta perioada, Lascaris a străbătut Germania, efectuând transmutări si dăruind mici bucăţi din piatra filosofală unor oameni, care apoi au efectuat şi ei cu succes transmutări. Nu a transmis ,însa, nimănui (sau cel puţin nu se ştie despre acest lucru) ştiinţa sa. Personajul despre care vorbesc a susţinut că este descendentul vechii familii imperiale a Lascarizilor. A dispărut în neant, aşa cum a şi apărut, nelăsând nici o urmă. Lascaris se pare că a fost unul din puţinii adevăraţi alchimişti, un iniţiat ce a atins nivelul Opus Magna. De asemenea, a fost unul dintre cei mai darnici alchimişti, aşa cum spuneam, a dăruit (fară să ceara nimic în schimb) pudra transmutatoare, ceea ce întăreşte si mai mult imaginea alchimistului iniţiat, ce trece prin lumea vulgară pentru a aminti numai despre adevărul artei alchimice.

  7. Interesanta,mullianoglu,ideea cu devitalizarea prin trufie ducand pana la moarte,si ea voluntara.Fondul acesta barbar de cruzime care mocneste in spatele impasibilitatii pare sa-l fi obsedat pe Mateiu,ca o conditie a ascensiunii,dar si una a autodistrugerii.

  8. Vad ca ai revenit in forta,Lascaris,rezonez la regretele tale decadente,insa se pare ca excesul de rafinament(cu mocniri barbare si inguste,cum spui,din interior sau din afara) al unei civilizatii e fatal.
    Imaginea alchimistului altruist e de-a dreptul induiosatoare,fataindu-se prin fata contemporanilor cu pudra transmutatoare,oferind crampeie de bogatie in stanga si-n dreapta.Lumea vulgara nu poate accede la misterul artei regale,macar sa-i constientizeze superioritatea.Dar cum ramane cu ideea ca toate acestea sunt simboluri ale unei initieri strict spirituale,excluzand obtinerea materiala a aurului?

  9. Sunt doua posibilitati aici: fie Lascaris nu a existat si atunci da, este doar ideea (in sens platonician) a alchimistului, fie a existat si atunci lucrurile sunt mai complicate. In alchimie este imposibil obtinerea a ceea ce se numeste occultum lapidem fara transmutarea sufletului (in sensul popular al acestui cuvant, caci in alchimie se fac niste distinctii complicate intre suflet, spirit, constiinta, etc). Cu alte cuvinte opera interioara este concomitenta operei exterioare, mai mult, se poate spune ca opera exterioara nu este decat o manifestare a celei interioare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s