Demonul consumului?

Nu,nu suntem posedati de un consum compulsiv ,bulimic,nu suntem dependenti de atmosfera rarefiata a supermarketurilor.Nu scotocim ca orbetii prin rafturi,nu stam intr-o mistica transa in fata unui nou sortiment de mustar,nu traim hamletiana dilema a alegerii biscuitilor cu aroma  de masline sau a celor cu aroma de caise.Nu am tradat cultura inalta pentru a ne culca cu „Ghidul carierei’ sub perna,nu ne-am dedat lancezelii voyeriste cu telecomanda in mana.De ce judecati cu vechile valori,ele nu mai sunt adecvate pentru minunata lume noua,nu dati nastere asfel decat inadaptarii plangacioase…

Cei esteti trebuie sa invete sa descopere armoniile formale ale dipunerii obiectelor in vitrine,artele poetice ale producatorilor de parfumuri,gratuitatea emotionanta si multicolora a sticlelor cu sampon,exuberanta usor prafuita a promotiilor si multe alte obiecte ale contemplarii…E nevoie de un antrenament al consumului,de o intoarcere la facultatea de judecare kantiana revazuta si adaugita. Arta pentru arta a devenit consumul pentru consum,asa ca e nevoie de o estetica in raspar,doar trebuie sa ne salvam cumva,nu?

Reclame

6 gânduri despre „Demonul consumului?

  1. Pe undeva ai dreptate. Este gresit sa privim societatea contemporana in ansamblu sa o numim consumista si apoi sa aplicam categoria fiecarui individ. Cu totii consumam, dar in mod diferit, sunt si indivizi care consuma rational, asa cum sunt si ( o exprimare ce am auzit-o nu mai stiu unde ) „pusti si pipite de mall”.

  2. Sugestia mea era mai mult una de recuperare estetica a consumului,acel „nu” ar putea mai degraba fi inteles ca „da”.

  3. Nu ne vom reveni…Cumparam televizoare „LCD” sau „plasma” pentru a vedea mai clar gunoiul de la ora 5; avem sisteme HI-FI pentru a asculta creatiile unor tipi care „consumau” si ei din greu, veneram un produs polimeric despre care credem ca ar contine rodul muncii noastre…In curand se va inventa trecerea de pietoni cu airbag…Nu stie nimeni unde vom ajunge.

  4. Da,suicide,poate gasim strategii de a ne integra o parte din trecut in aceasta permanenta goana catre nou.Nu trebuie sa fim retrograzi,dar totusi discernamantul ar trebui pastrat…

  5. A pastra ceva presupune, cronologic vorbind, a avea ceva…Multi sunt insa ca pestele in apa in acele supermarketuri sau printre rafturile despre care vorbeai…Problema nu cred ca e „dilema pentru biscuiti” cat consumul de celalalt. Oameni care te consuma, iti mananca timpul, colegi de serviciu, de exemplu, care au „iluzia familiaritatii”, care cred ca te cunosc chiar daca singurul lucru pe care il stiu despre tine este ca iti place sa „consumi” Pepsi…

  6. Asa e,nu poti recupera un trecut pe care nu il ai.Cred ca eu mai degraba ma gandeam la un trecut livresc,care iarasi reprezinta o problema pentru cei care citesc cu preponderenta etichete.Imi place ideea consumului de celalalt, suntem intr-adevar sufocati de aceasta logoree zisa empatica,ce nu de fapt nimic in comun cu o discutie cat de cat substantiala.Personal o cam resping,preferand o retragere considerata usor aroganta(de fapt,e doar autoprotectie)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s