Alt blog?

De ce nu? Bineinteles ca isi propune sa fie altfel,sa nu sfarseasca in stereotipie sau in sterilitate…sa musteasca de idei (dar nu primite de-a gata..;e posibil asa ceva?) dar ascunde aceeasi bazala nevoie de comunicare.O reprimam ca gregara,ea revine si hop,te trezesti pe blog,in vazul lumii si te fastacesti.
Da,cred ca deocamdata ne adresam celor care se fastacesc,vor sa spuna ceva si nu-si gasesc cuvintele/caracterele .Ii poftim aici,la marea balbaiala (poate evolua in trancaneala) in raspar,care nu are chef sa fie la moda,sa abordeze temele fierbinti ale zilei,ci sa-si aleaga dupa bunul plac teme minore,triviale sau spiritualizate ,academice.Halal invitatie…

Reclame

11 gânduri despre „Alt blog?

  1. Iata primul blog decadent in blogosfera romaneasca. Huysmans ar fi incantat de ideea aceasta. Sa palavragim in spiritul a ceea ce intelegem fiecare prin „A rebours”, bantuiti fantome nostalgice ale trecutului reinventat. Decadentismul, este o stare de spirit si poate chiar un un miez ideatic, ce a urmat civilizatia umana inca din vremurile antichitatii, imbracand diverse forme, culbinand cu decadentismul francez post-revolutionar. Vechiul regim (Le Vieux Régime – ce frumos suna ), revolutia, noua republica,Imperiul lui Napoleon, Restauratie si iarasi republica, cate schimbari radicale, prabusire si maretie,zbaterile unei mari natiuni, iata contextul afirmarii explicite a decadentismului. Dupa ultima revolutie franceza decadentismul s-a stins usor, caci in postura de curent cultural/literar era mult prea slab, o ultima rasuflare trista a Vechiului regim, mai curand o atitudine decat un curent literar solid. Dar decadentismul, asa cum am spus, bantuie intreaga istorie a umanitatii, facandu-si simtita prezenta cu precadere in amurgul marilor civilizatatii, chiar daca numele nu i-a fost tot timpul rostit. Decadent a fost Ultimul Darius, decadenti au fost ultimii locuitori ai Romei antice, ceatata decadentismului matura si acum Acropolele unde marete temple ale zeilor pagani stau alaturi de primele modeste biserici crestine ( superbia marmurei langa umila si carnala caramida ), decadenti au fost ultimii aparatori ai Constantinopolelor, decadenta poate ca este si muzica anilor 80, decadenti poate sunt si acum, intr-o perioada post-tot ( caci pana si post modernismul este deja istorie ).

  2. Lascaris,se pare ca vizualizezi decadenta ca eterna reintoarcere,ca fior al sfarsitului reimaginat.E adevarat ca titlul blogului trimite la textul inspirational al decadentilor,dar sugestia ar fi a unei forma mentis care iese din istorie si se inventeaza dincolo de orice context ,un fel de patologie individuala .De unde aceasta nostalgie bolnavicioasa intr-o lume care valorizeaza progresul,globalizarea…?Inadaptarea e un loc comun ce nu se potriveste grefarii decadente pe rafinamente calculate ,lucide,dincolo de isteriile izolatilor socialmente frustrati.

    Care sunt simptomele decadentei tale?Folosesti antidoturi sau le consideri vulgare,inestetice?

  3. Sunt un pic istoricist, este adevarat. Desi nu am insistat foarte mult, am sugerat ca decadentismul este o stare de spirit, ce-si duce existenta la nivel individual ( cativa “devianti” ai societatii,uneori, chair ei inconstienti de propria stare ). In vremuri propice ale istoriei “decadentismul” iese la lumina.

  4. Asa este,in vremuri propice,asta insemnand nu doar fenomenele de sfarsit de secol ci poate si momentele de exuberanta globalizatoare, multiculturala si toleranta (care ascund deja mai putin pulsiunile contrare,catre violenta etc).Nu in sensul ca progresul incepe sa miroasa a degradare morala(aici sunt doar banalii retrograzi)ci ca devine unilateral, inelegant,lipsit de nuante.

  5. Iti multumesc pentru incurajare,anaAyana,cred ca ai vazut bunele intentii in spatele amatorismului meu blogaristic…

  6. Păi am citit tot şi abia apoi am lăsat comentariul de mai sus. Nu ştiu dacă se pune problema de amatorism pe cât contează conţinutul blogului iar la scris ne pricepem mulţi numai că puţini spun ceva.

  7. Spune destul de univoc dar asta e ,trebuie sa ne acceptam obsesiile desi,dupa cum se observa,nici un cuvant despre respectivul roman.Am un blocaj ca deh,sa te confesezi in vazul lumii nu e simplu si zau ca ma simt mai bine cu poetica sugestiei(decadenta sadea,ha ha) revazuta si adaugita insa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s