Stilul epistolar, cu retorica lui grandilocventă, agramată şi intimizantă până la epidermic nu intră în repertoriul exerciţiilor mele de stil. Dar excepţia de acum are o notabilă importanţă în mlădierile sufleteşti şi atunci trebuie marcată, cu mirare şi mulţumire faţă de cel care a generat-o.
Unicornule,
Indiferent care îţi e vijelioasa natură nevirtualizată (a cărei parţială cunoaştere o trec aici sub tăcere, pentru că aşa ai dorit) vreau să ştiu doar că ai avut inspirata nesăbuinţă de a trimite spre ţinuturile-mi nisipoase niste cărţi ce vor provoca fără îndoială revizuiri de proiecte, stupefacţii şi deconstrucţii. Nu e doar click-ul unui mouse, aşa cum spuneai, ci o alegere pe care altcineva nu ar fi făcut-o, integrându-se în picoteala unui dezinteres firesc faţă de vagile aspiraţii ale necunoscuţilor. Valoarea gestului e pentru mine dublă : ofertă nesperată de energie elanului studios şi curiozităţii febrile, dar şi licărire de boierească generozitate.
C.
12 Comentarii
mai 18, 2009 la 4:12 am
Baudelaire, Poe ºi alþi poeþi antimoderni sînt unanimi: infernul nostru este perfect meritat. Gînditorii politici de facturã conservatoare împãrtãºesc acelaºi pesimism istorico-antropologic. În definitiv, ei continuã teologia pãcatului originar. Toþi au sentimentul cã a visa, a guverna sau a propovãdui adevãrul înseamnã a te acomoda cu perversiunea intrinsecã a condiþiei adamice. Orice activitate mentalã devine, atunci, o manierã amarã de a limita efectele Cãderii. ªtim cã modernii se situeazã pe poziþii opuse, inspirate de Rousseau (Contractul social) ºi Voltaire (Candide). Aceastã linie de gîndire este idealistã-utopicã, dar mai ales contrazisã de fapte. Omul de azi e la fel de rãu ca semenul sãu de acum 10.000 de ani. Nici un progres moral nu s-a petrecut între Salamina ºi Treblinka. Dacã nu admitem o atare frapantã evidenþã, ne situãm de altfel ºi în afara creºtinismului, care nu susþine cã omul modelat dupã chipul lui Hristos este altceva decît omul adamic, desfigurat de pãcat, ci doar cã persoana botezatã s-ar putea mîntui.
mai 21, 2009 la 4:07 am
@Mircea Popescu: Mare dreptate aveti!
Si o si mai mare capacitate de sinteza.
mai 21, 2009 la 6:26 pm
Nu pot sa spun decat ca am cules comentariul domnului Popescu din spam, cu sentimentul unei contrarietati : ce are a face altruistul unicorn de mai sus cu infernul meritat? Ar fi cateva posibilitati…Oricum, fragmentul din argumentarea mai ampla (se pare) e bine gazduit.
mai 21, 2009 la 10:19 pm
Comentariul d-lui Popescu face parte din specia Comentariului Total, dupa parerea mea. Are o un fundament teoretic solid, dar nu neglijeaza partea empirica: “Aceastã linie de gîndire este idealistã-utopicã, dar mai ales contrazisã de fapte.” Un fapt: “Omul de azi e la fel de rãu ca semenul sãu de acum 10.000 de ani”.
Fiind, asadar, un comentariu total, e si un comentariu despre unicorn.
Cu toate acestea, va impartasesc sentimentul contrarietatii.
mai 23, 2009 la 9:03 pm
Mircea Popescu isi face marketing la blogul sau, asa cum poate si stie. A lasat si la mine in spam (blogul scifi) un mesaj in 2 peri, care nu avea nimic de-a face cu ce era acolo, drept pt. care l-am sters.
Fiecare cum stie/poate…
mai 24, 2009 la 1:16 pm
Am dat de blogul tau tastand Gilles Lipovetsky. Bineinteles ca am citit postul respectiv. Cam lung dar foarte interesant. La fel si cometariile.
Cat despre inorog, Freud zicea ca toate creaturile mitologice, sunt o reflectare a sperantelor si fricilor, a viselor si cosmarurilor, a subconstientului omului.
Nu ca m-as da in vant dupa Freud…
Cartile in schimb, ei bine cartile conteaza, mai ales alea care provoca revizuiri de proiecte, stupefacţii şi deconstrucţii…
o zi buna
mai 29, 2009 la 5:39 pm
Frumoasa explicatie, Alexandru, acum vad legatura:).
Da, We, asa ma gandeam si eu, dar am lasat comentariul, de dragul autenticitatii (una partiala si cenzurata,evident, fiindca cea totala e utopica si chiar nociva prin blogonia).
Multumesc, Oceania, astept si alte comentarii/ vizite/critici…
Asa e si cu inorogul asta, e proiectia sperantelor mele, un om care m-a ajutat cu niste carti, fara sa ma cunoasca, inseamna prea mult deja.In rest, il cred un temperamental, un agitat, un om viu care nu are nimic de a face in aparenta cu simbolistica inorogului.
Iar Freud e deja un subtantiv comun cu utilizari multiple, ignorante, obsesive, suprasolicitand si schematizand opera a carei importanta e astfel, paradoxal, umbrita.
Cartile, cartile…
iunie 6, 2009 la 4:35 pm
trecand peste stilu epistolar [am fobie] – rasparul dvs are vreo legatura cu huysmans? if so, lucrurile ar deveni interesante.
iunie 14, 2009 la 9:27 am
Va impartasesc fobia, dar chiar a trebuit sa fac o exceptie.
Da, de acolo vine rasparul, din pacate in ultima vreme s-a camuflat legatura, dar vine si momentul dezvalurilor.
iunie 14, 2009 la 6:26 pm
inseamna ca la un moment dat am fost pe aceeasi lungime de unda, monsieur. apoi eu m’am miscat spre modernisti [agresivitate + minimalism], ramanand totusi fidel decadentei. iar dvs spre…?
iunie 15, 2009 la 12:37 pm
Ma bucur ca ati ramas fidel decadentei, am vazut miscarea (mi-am aruncat un ochi pe blog, o sa revin si cu al doilea:). Am cam parasit fictiunea(dincolo de modernisti oricum nu prea ma regasesc) in ultima vreme, ma chinuie demonul teoriei…
iunie 15, 2009 la 2:30 pm
teoria rulz monsieur. ea pune’n miscare paturile largi de oameni ai muncii [indiferenti la Arta]. pai astept sa citesc noi productii ale demonului dvs.